Iubire cumparata [yaoi]~Capitolul 4

Baiatul se simtea foarte bine. Niciodata, in viata lui nu se mai simtise asa. Un sentiment nou isi facea aparitia in sufletul lui si noi senzatii ii strabateau trupul. Intregul corp ii vibra sub atingerile pline de pasiune ale argintiului, care nu se limita doar la a-l mangaia, continuand cu cele mai dulci saruturi. Chiar daca afara ploua, in dormitorul lui Jeff atmosfera se incingea din ce in ce mai tare, iar trupurile celor doi erau mai mult decat fierbinti. Fiecare atingere a profesorului, trezea in baiat o dorinta de nestapanit. Pasiunea se imbina perfect cu dorinta, oferindu-le celor doi momente de placere absoluta.

Jeff acapara buzele rozalii ale elevului sau intr-un sarut lung, apoi cobora incet spre gat, lasandu-si amprenta. Un firicel subtire, de sange, de un rosu aprins, isi facu aparitia pe gatul firav al baiatului, dar disparu cat ai clipi, fiind lins de catre argintiu.

-In seara asta vei vedea cine este seful....spuse acesta cu un zambet pervers pe chip. Cu alte cuvinte vei fii imblanzit...continua profesorul, muscandu-l pe baiatul ce se afla sub el de sfarcul drept, apoi isi continua perversul joc cu limba pe pieptul lui Ritsuka, trasand linii si cerculete umede sau, din cand in cand, muscandu-l usor pentru a auzi gemetele lipsite de vlaga ale adolescentului ce-i incantau auzul. Isi continua incet ”drumul”, sarutand abdomenul lucrat al baiatului, coborand din ce in ce mai jos, pana intr-un anume punct. Cu mana dreapta incepu sa-i maseze ”acea zona” interzisa, in timp cei privea satisfacut chipul, ce capatase o nuanta de rosu aprins. Gemetele adolescentului se faceau auzite in acea incapere intunecata tot mai des, fiind oprite din cand in cand de buzele argintiului, care-si introducea limba in gura elevului fara prea multe probleme, explorandu-i fiecare coltisor.

-Esti pregatit pentru ce va urma? intreba acesta, cu o sclipire ciudata in ochi. Ai sa vezi se ce sunt in stare! Continua pe acelasi ton senzual, lingandu-si buzele rozalii. Te asigur ca nu ai mai avut parte de asa ceva cu niciunul dintre copiii aia cu care te-ai mai culcat tu. Acum vei vedea ce poate face un adult...

La auzul acestor cuvinte privirea adolescentului se incetosa pentru cateva clipe. Ingrozitoarele amintiri ale trecutului isi facura aparitia in mintea acestuia, derulandu-se asemeni unui film.

”Adult”.....din nefericire cunoscuse ce inseamna sa o faca si cu un adult, doar ca nu fusese din placere, ci din obligatie. Insa de data aceasta va fi diferit, deoarece si el isi doreste asta. Nu avu timp sa-si continuie sirul gandurilor, simtind dintr-o data o durere mare in partea de jos a corpului. Argintiul il patrunse repede, facandu-l sa tipe de durere. In ochii lui de un albastru stralucitor aparura doua lacrimi, care refuzara sa-i curga pe chipul angelic. Miscarile profesorului devenira din ce in ce mai rapide si mai sigure, iar tipetele de durere al baiatului se transformara incet in gemete de placere absoluta. Lacrimile din ochii baiatului se preling acum pe fata acestuia, pierzandu-se apoi, undeva pe suprafata moale si alba a patului.

Pentru cei doi, minutele treceau asemeni secundelor, iar orele nu pareau mai mult de cateva minute. Pe trupurile lor lucrate se puteau observa picaturi de transpiratie, iar singurele zgomote ce rasunau in camera, erau gemetele lipsite de vlaga ale adolescentului.

Dupa cateva ore in care pasiunea isi spuse cuvantul cei doi cazura obositi pe suprafata alba a patului, insa nu pentru mult timp. Adolescentul isi aduna hainele, ce zaceau aruncate pe parchet si se imbraca in graba, fara sa scoata vre-o vorba.

-Ce faci? intreba argintiul, privindu-l oarecum surprins.

-Tu cam ce crezi ca fac? Dansez! Raspunse adolescentul ironic. Insa nu apuca sa mai zica si altceva, fiind lipit de perete de catre argintiu, sarutat si muscat de buza de jos, pana ce-si facu aparitia un firicel de sange. Ritsuka reusi sa-l impinga:

-Hei...Hei...ia-o mai incet. Ce crezi ca faci? Nu intelege gresit...

-Nu-ti face griji! Eu nu inteleg gresit, tu ar trebui sa inveti ca eu nu sunt un copil! Si cu mine te porti frumos! Altfel o sa regreti!

Il privea pe baiat cu superioritate, fapt ce-l enerva pe Ritsu la culmea. Nu suporta ca cineva sa-i vorbeasca asa. Ar fi vrut sa-i raspunda, dar nu stia cum si nici nu avu mult timp de gandire la dispozitie, profesorul continuand:

-Asteapta sa-mi iau si eu o pereche de pantaloni si o camasa si am sa te duc eu acasa.

Acestea fiind spuse, se imbraca in graba si in zece minute erau in masina lui, pregatiti de plecare. Drumul pana acasa la Ritsuka li se paru destul de lung, deoarece niciunul nu mai zise nimic, multumindu-se sa-si arunce priviri pe furis. Cincizeci de minute mai tarziu cei doi se aflau in fata casei, sau mai bine spus a palatului unde locuia Ritsuka. Baiatul cobora din masina, murmurand un ”Multumesc!” si se indrepta repede spre intrare, iar argintiul se intoarse la el in apartament.

De cum intra in living, Ritsu avu parte de-o surpriza. Acolo il astepta tatal sau, care statea pe o canapea din piele, de culoare neagra, pe care se aflau cateva pernute albe , si parea foarte incantat de ceva anume. Camera era foarte primitoare si decorata frumos. Ficare detaliu fusese cu grija ales pentru a creea o atmosfera placuta.

-Baiete, vino aici! spuse barbatul, vazand ca adolescentul nu se misca. Acesta se apropie cu pasi marunti de canapea si se aseza la o oarecare distanta de barbat. De fiecare data cand fusese atat de fericit, Ritsuka avusese de suferit, asa ca avea o oarecare teama de cea ce-l astepta.

-Am o surpriza pentru tine, continua domnul Kenshin, privindu-si atent fiul. Maine o sa vezi despre ce este vorba. Acum poate ar fi mai bine sa mergi la tine in camera si sa dormi...pari cam obosit.

Tanarul nu mai astepta alte invitatii si pleca grabit spre camera lui, murmurand un ”Noapte buna!” destul de incet si mai mult din obligatie, decat din respect sau altceva de genul acesta. Chiar era obosit si de cum ajunse in contact cu suprafata moale a patului sau adormi. Nici macar nu-si mai schimba hainele.

Lumina misterioasei luni se revarsa prin ferestrele imense ale camerei pe chipul angelic al baiatului, oferindu-i o aura magica. Era de-ajuns sa-l privesti, ca sa te indragostesti de el. Parea atat de nevinovat, insa nu era nimeni care sa vada asta, toti il stiau ca fiind un baiat lipsit de sentimente si mult prea rasfatat.

Incet astrul se retrase de pe bolta cereasca, lasand locul stralucitorului disc solar, care anunta inceputul unei frumoase zi. In camera baiatului cu parul albastru era multa agitatie. Acesta isi cauta cu disperare ceva haine pe placul lui pentru a se imbraca. Intr-un final isi gasi o pereche de blugi negri, un tricou albastru si o pereche de adidasi de aceasi culoare cu tricoul. Facu un dus rapid si in scurt timp era gata pentru o noua zi plictisitoare de scoala sau cel putin asa credea el avand in vedere faptul ca uitase de surpriza promisa de tatal sau. Parasi vila in graba, fiind asteptat in fata portii ca de obicei, de prieteni lui Kiro si Axel. Cu restul gastii aveau sa se intalneasca in curtea liceului, sau cel mai probabil in clasa, deorece obisnuiau sa ajunga doar cu cateva minute innainte de a se suna de intrare la ore.

Pe drum povestira despre diferite subiecte, printre care se numarau si fetele pe care aveau de gand sa le cucereasca sau baietii pe care aveau sa-i bata din diferite motive, doar de ei stiute.

-Si ce-i cu fata aceea? intreba deodata Kiro, privindu-l suspicios pe prietenul sau, care parea ca nu stie despre care era vorba.

-Care fata? intreba acesta plictisit.

-O....la cate te dai, nici nu mai stii despre care e vorba, veni raspunsul suparat al baiatului. Ayaka parca o cheama, continua acesta aducandu-si aminte numele fetei, cea cu pieptul mare. E in clasa cu noi.

-Mi se pare destul de interesanta. De ce ma intrebi? Dai cumva in gelozie? intreba Ritsuka zambind pervers, in timp ce Axel ii privea neintelegand despre ce este vorba, insa nu indraznea sa ceara vreo explicatie, stiind ca oricum nu o va primi.

-Ai vrea tu! spuse Kiro, ocolind privirea baiatului de langa el, in care se vedea ca Ritsu avea dreptate. Nu-i placea deloc fata aceea, insa stia ca nu are ce face si se multumea sa stie ca si ea este doar o distractie in plus pentru prietenul lui si nimic mai mult. Acesta fiind incapabil sa investeasca sentimente adevarate intr-o relatie. Facea totul fie din interes, fie din placere, dar niciodata din dragoste.

In mai putin de douazeci de minute cei trei baieti se aflau in curtea liceului. Toate privirile erau atintite asupra lor, fetele indragostindu-se pe loc de ei, iar baietii invidiindu-i, insa nu pentru mult timp, deoarece clopotelul anunta inceperea orelor. Fiecare elev se indrepta spre clasa lui. Prima ora pe care o avea clasa lui Ritsuka era cea de geografie, o ora pe care baiatul o ura. Ii placea sa calatoreasca, insa nu sa invete despre alte tari sau altceva de genul asta. De asemenea profesorul era destul de enervant si plictisitor. Avea in jur de patruzeci si cinci de ani, purta un costum de culoare neagra si o camasa alba. Orele facute cu el erau de-a dreptul anosta, deorece vorbea foarte mult, oprindu-se din cand in cand pentru a pune intrebari in legatura cu ceea ce predase, desi aproape niciodata nu primea raspunsul corect, datorita faptului ca niciun elev nu-l asculta, fiecare avand altceva mult mai interesant de facut.

Primele trei ore trecura destul de greu, insa in a treia pauza, elevul de servici se apropie de Ritsuka si ii spuse ca are un mesaj pentru el din partea domnului Kenshin. Atunci baiatul isi aminti de surpriza promisa in seara precedenta. Din spusele baiatului reiesea ca Ritsuka este asteptat de catre tatal sau in parcarea scolii. Fara prea mare tragere de inima baiatul se indrepta spre locul indicat. Stia ca tatal sau ura sa fie lasat sa astepte. Ajuns acolo acesta avu cu adevarat parte de o surpriza, insa din nefericire pentru el nu era una placuta; din contra era chiar ingrozitoare. Alaturi de tatal sau se afla un alt barbat, in varsta de douazeci si cinci de ani. Avea un aspect placut si nu ai fii zis ca are mai mult de nouasprezece-douazeci de ani. Era imbracat frumos. Purta o pereche de pantaloni gri, un tricou maro, peste care avea un hanorac rosu cu modele negre si un lantisor care avea ca pandantiv initiala numelui sau ”D”. Pe mana dreapta avea un fel de manusa, de aceasi culoare cu hanoracul, trei bratari si doua inele, iar pe cea stanga avea tatuat un sarpe. Fata lui parea a fi a unui inger, cateva suvite satene ii acopereau partial ochii negrii si patrunzatori. In schimb sub aceasta infatisare placuta se ascundea un demon, dornic sa-i faca viata baitului cu parul albastru un cosmar. Acesta, asemeni altor cateva persoane, avusese grija sa-i distruga viata in cel mai josnic fel. Il transformasera dintr-un baiat inocent, intr-un monstru fara suflet, in doar cateva zile si se parea ca acum, cand aproape uitase acele momente de teroare, avea sa fie nevoit sa le traiasca din nou.

Primul lucru care-i trecu prin minte baiatului fu sa fuga, ceea ce si facu. Nu era un las, dar stia ce-l asteapta daca va ajunge pe mainile lui Dantes. Insa nu reusi sa alerge mai mult de zece metri si fu prins de catre unul dintre body-guarzii barbatului. Acesta il prinse de maini si-l duse spre seful sau, care zambea ironic.

-Papusel...ti-a fost dor de mine? Unde credeai ca pleci? intreba acesta pe un ton superior, masurandu-l din cap pana-n picioare.

Ritsu il privea dezgustat. Nu suporta cum se uita la el, cum ii zambea, pur si simplu nu suporta sa-l aiba in preajma sa. Cand auzise ca se muta in New York fusese foarte fericit, aproape ca-i venea sa dea o petrecere in cinstea plecarii lui, crezuse ca scapase definitiv de el, insa se inselase.

-Bine baieti, eu v-am lasat. Am ceva treburi de rezolvat. La revedere si distractie placuta! spuse domnul Kenshin zambind si indepartandu-se de ei. Dar dupa ce facu cativa pasi se opri, se intorse catre cei doi si le spuse sa nu-si faca griji in privinta orelor, deoarece se va ocupa el de asta.

-Hai! Urca in masina! ii spuse satenul adolescentului, pe un ton poruncitor.

-Nu! protesta baiatul. Nu merg nicaieri cu tine...insa nu apuca sa zica si altceva, mainile lui fiind prinsa intr-o stransoare puternica, in timp ce buzele ii erau acaparate, de cele ale satenului, intr-un sarut violent. Diferenta de putere isi spunea cuvantul si oricat de mult s-ar fi straduit, nu putea sa-si elibereze mainile. Chiar daca ar fi scapat de Dantes, cu siguranta nu avea cum sa scape de cei patru body-guarzii ai lui.

-Inca nu ti-ai dat seama ca nu are rost sa incerci sa scapi de mine? Nu ma fa sa-ti mai repet de mult ori sa intri in masina! Sti bine ca nu-mi place sa astept.

Baiatul incepu sa se zbata, vroia sa scape din mana celui cei distrusese viata, insa nu reusi si intr-un final, dupa ce primi un pumn in fata, fu impins in masina de catre Dantes, care intra si el la randul lui. Imediat limuzina se puse in miscare, ducandu-i spre o locatie necunoscuta adolescentului.

Nimeni nu stia ca toata scena aceasta fusese urmarita de catre argintiu, care din intamplare se afla in apropiere. Din nefericire acesta nu intelesese ca baiatul de fapt vroia sa scape. Din contra, el crezuse ca-i place, ca era un alt capriciu de-al lui pe care tatal sau il indeplinea si din aceasta cauza nu merse sa-l ajute. Era un pic gelos pe Dantes, chiar daca era constient ca pe el si Ritsuka nu-i lega nimic, nicio relatie mai stransa decat cea dintre un elev si un profesor, insa nu avea de gand sa accepte sa fie jucaria unui copil mult prea rasfatat, care crede ca totul i se cuvine si poate face ce vrea cu cei din jurul sau. Se va razbuna pe familia Kenshin. Si va avea grija personal, ca acestia sa plateasca pentru tot ce au facut.

Dupa cateva zeci de minute, masina in care se afla Ritsu si Dantes se opri in fata unui hotel de lux, unul la care baiatul nu mai fusese. Barbatul il prinse pe tanar de incheietura mainii si-l duse in interiorul acestuia. Inauntru, totul parea rupt dintr-un basm. Peretii cladirii erau la fel de albi ca si zapada, in timp ce mobilierul avea o nuanta de maro pal. Mai intai cei doi mersera sa ia cheia de la receptionera. Aceasta era destul de tanara, nu avea mai mult de douazeci si trei de ani. Le zambi si apoi ii inmana satenului cheia de la camera 503, care se afla la etajul sapte . Oricat s-ar fi gandit baiatul, nu gasea nicio cale de scapare. Satenul il tinea strans de mana si nu avea sa-i dea drumul, pana ce nu ajung in camera.

Cei doi urcara cu liftul, insa cand ajunsera la etajul sase, satenul apasa pe un buton, iar liftul se opri. Atmosfera era destul de incarcata. Baiatul cu parul albastru il privea inspaimantat pe cel de langa el, deoarece pe fata lui aparuse un zambet pervers, care nu-i prevestea nimic bun. Ritsuka simtea cum mana lui Dantes i se strecura pe sub tricou. Incerca in zadar sa-l indeparteze. Satenul, insa ii inlatura materialul ce-i acopera trupul lucrat, fara prea multe probleme. Isi plimba in voie mainile peste abdomenul baiatului, in timp ce-l saruta violent. Vazand ca Ritsu nu vroia sa stea linistit, acesta ii leaga mainile cu ajutorul curelei , pentru a-si putea continua linistit treaba. Ii indeparta toate hainele, sarutandu-l violent si muscandu-l din cand in cand. Se ocupa si de hainele lui, scotandu-le de pe el destul de repede si apoi savarandu-i fiecare parte din trupul baiatului lipsit de aparare. Insa acesta nu vroia sa-l lase sa-si introduca limba in gura lui. Vazand asta, barbatul ii stranse cu mana stanga barbatia, facandu-l pe adolescent sa scape un strigat lipsit de vlaga, si profita de acel moment introducandu-si limba in gura lui, unde avu parte de o surpriza neplacuta: baiatul il musca cu putere .

-Idiotule! striga satenul. Nu meriti sa ma port frumos cu tine! Zicand acestea, ii trase doua palme baiatului, urmate de un pumn in stomac. Mai incearca vreodata sa faci asa ceva si te asigur ca o sa regreti ca te-ai nascut! continua barbatul destul de furios.

-Poate deja regret...raspunse baiatul incet.

-Si acum poate ar trebui sa faci si tu ceva....spuse Dantes, in timp ce-i apropie capul de barbatie, indemnandu-l sa o sarute. Ritsu refuza, insa un pumn pe care il primi in fata ii confirma ca era mai bine sa faca cea ce i se spusese.

Chinul continua asa inca o perioada lunga de timp, care pentru baiat paruse o eternitate. Plangea de ciuda, nu putea suporta sa-si bata cineva joc de el in halul acesta. Pe langa faptul ca-l violase, il mai si batuse.

-Imbraca-te odata! porunci satenul. Doar nu crezi ca o sa stau toata ziua in nenorocitul asta de lift. Am pastrat ce e mai bun pentru sfarsit...De abia astept sa-ti simt trupul cu adevarat si sa te fac sa gemi de placere ca prima oara. Iti amintesti cum a fost atunci? De data asta va fii si mai bine.

-Mai bine ar fi daca ai disparea de pe fata pamantului! mormai baiatul destul de incet, pentru a nu fi auzit.

Cei doi se imbracara si apoi iesira din lift. Intr-o clipa de neatentie din partea lui Dantes, Ritsuka reusi sa se smulga din bratele barbatului si sa fuga. Coborî un etaj alergand pe scari, apoi lua liftul si coborî restul etajelor. Parasi in graba cladirea si se pare ca reusise sa scape de saten. Se obosise destul de tare, iar ranile cauzate de loviturile acestuia il faceau sa aiba o stare de ameteala. Simtea cum incetul cu incetul isi pierdea echilibrul.

-Unde.....unde as putea sa merg? isi zise adolescentul in gand. Nu, acasa nu vreau sa merg...iar Kiro si Axel probabil sunt plecati....continua acesta in timp ce se straduia din rasputeri sa stea pe picioare. Intr-un final se hotara sa mearga la Jeff. Nu isi putea da seama de ce facea asta, insa simtea ca el e singurul care l-ar putea ajuta.

Cu foarte mult efort reusi sa ajunga in apropiere aparatamentului in care locuia argintiul, dar ranile il dureau mult prea tare. Intr-un final cazu lesinat pe asfaltul rece. Vazandu-l in acea stare, trecatorii il ocoleau, crezand ca este beat si din cauza aceasta era pe jos. Nimeni nu se apropie de el. La un moment dat, argintiul trecea cu masina pe acolo, indreptandu-se spre casa. De cum il vazu, il recunoscu imediat, insa nici el nu credea ca este ranit. Totusi cobora din masina cu gandul sa-l injoseasca un pic. Cu cat se apropia mai mult de el, ranile de pe maini deveneau tot mai vizibile, iar cand ii vazu fata avu parte de un soc. Era plin de vanatai, in timp ce langa el se facuse o mica balta de sange.

Il lua in brate cu grija si-l duse in masina, apoi porni cu viteza spre casa. In cateva minute cei doi se aflau in apartamentul argintiului. Acesta il duse pe baiat in dormitor, il puse in pat, ii schimba hainele patate cu sange si praf, dandu-i o pereche de pantaloni albi si un tricou de aceasi culoare, apoi ii dezinfecta ranile si-l bandaja. Acum Ritsu semana si mai mult cu un inger, iar argintiul nu reusi sa-si ia privirea de la el, ramanand sa-i vegheze somnul.

Dupa cel putin doua ore, Ritsuka se trezi. Deschise cu greu ochii si privi in jur. Totul i se parea destul de cunoscut, iar cand intalni privirea blanda a profesorului, fata lui capata o nuanta rosiatica. Ii multumi scurt dupa care vru sa se ridice si sa plece, insa nu reusi sa faca mai mult de un pas si cazu, dar nu se lovi fiindca argintiul reusise sa-l prinda la timp.

-Stai in pat! Nu vezi ca nu ti-ai revenit? ii zise acesta acesta, asezandu-l la loc sub plapuma moale si calduroasa.

-Nu-mi spune ce sa fac! se rasti Ritsu. Si lasa-ma in pace, trebuie sa merg acasa! continua pe acelasi ton rece, lasandu-l pe profesor fara replica.