Cald, atat de bine. Unde sunt? Imi simt trupul cufundat intr-un val de senzatii pe care cu greu le discern. O stransoare in jurul taliei mele, imi taie respiratia; insa ceva e diferit. Nu vreau sa raman ingropat in acest vis, insa nu vreau nici sa ma trezesc, ma simt ciudat. Cine e ? Cine e persoana ce-mi face pielea dependenta de iubire? Imi simt fata uda, pleoapele au tras un voal negru peste ochii mei. Daca ii deschid, mi-e frica sa nu ma trezesc la realitate, dar daca ii tin inchisi mi-e teama ca voi ramane pentru totdeauna in umbra acestui sentiment. Viata reduce totul la neputinta si constat ca tot ce mi-a ramas e doar glasul infirm al remuscarilor. Ma inchin solititudinii, oamenii trec pe langa mine, eu raman tintuit in aceasta frica enigmatica.
Ritsuka deschide timid ochii, incercand sa sece substanta ce-i ciobeste. E intins pe pat si acoperit pana la abdomen cu un cearceaf alb, restul trupului fiind expus luminii strapungatoare a soarelui. Razele se revarsa pe chipul sau, facandu-i parul sa straluceasca puternic. Buzele sale par a fi mangaiate de acel mic strop de caldura, ce se sparge de suprafata lor neteda.
Baiatul simte o umbra cum sugruma lumina, absorbind-o in frumusetea ei vie.
- Ritsu... Ritsu
Un cuvant ce defineste o lume plina de intuneric, litere ce formeaza o coroana de spini ce se infasoara in jurul inimii ca un lant imbibat in otrava, un nimic ce ucide, doar numele lui...
Deschizand ochii mai bine, privirea i se opreste la cele doua buze ale celui de langa el. Le vede tremurand, insa cu greu le aude strigatul. Zambeste fara a-si schimba expresia pierduta a fetei, ridicand mana si atingandu-le cu delicatete. Sunt atat de moi, atat de calde, incat par a se topi incet in acea stralucire puternica. Le vede cum se apropie de fata sa si inchide incet ochii. Vrea sa le simta, dar oare e bine?Vrea sa le adulmece dulceata, insa ii e oare permis? Cine e el sa faca asta, ce drept are? Inima ii bate cu putere reusind sa trezeasca in sufletul sau un sentiment de mult pierdut. Nu e iubire, nici ura, nici un altul ce poate fi numit astfel. E ceva mult mai profund si mai greu de inteles, atat de ascuns si totusi mult prea evident pentru privirile altora. Sufletul se contrazice, mintea insa nu intelege asta, e prea adanc ascunsa printre ganduri.
- Ritsu, neata! se aud soaptele celui de langa el.
- Jeff... ce caut aici? murmura baiatul speriat. Ar fi trebuit sa fiu la... Ce s-a intamplat de am ajuns in patul tau?
- Nu conteaza, esti bine. Cum te simti, te doare corpul, ti-e rau, vrei sa-ti aduc ceva?
Ritsu se uita mirat la profesor, incercand sa-si aminteasca lucrurile petrecute aseara. Se ridica usor, sprijinindu-si trupul greu de peretele rece.
Asa e... M-a salvat. Dar de unde a stiut ca eram acolo? Oare m-a vazut cand am plecat? Si daca m-a vazut, atunci de ce nu m-a oprit? Oare nu-i pasa de mine sau a vrut sa ma incerce? Nu, nu se poate. L-a batut, expunandu-se si el unui pericol foarte mare si m-a salvat, nu m-a lasat acolo. Asta inseamna ca ma iubeste, nu? Sau asta este mila, poate i-a fost mila de mine, poate nu ma iubeste. Jeff..."
-Sa vedem, stii ce zi e astazi? intreaba Jeff zambind usor si strangandu-l pe baiat in bratele sale.
-Hmph? Cred ca paispe' februarie.
-Asta stiu si eu, dar e o zi speciala. Chiar nu ai auzit despre ea?
- Imi pare rau, se scuza Ritsuka privind geamul. E ziua ta? tresari tanarul agitat, uitandu-se in toate partile. Nu se poate, nu as fi uitat de ea. Nu, nu poate fi; ziua ta e in august. Deci, ce zi e azi?
Jeff isi atinti privirea asupra baiatului, facandu-l pe Ritsuka se se inroseasca din ce in ce mai mult. Barbatul se apropie de el, atingandu-i buzele cu limba si sarutandu-i-le apasat, pana cand le seaca de pasiunea ce arde mocnit in culoarea lor sangerie. Ritsu simte cum respiratia i se taie; nu e de la sarut, e obisnuit cu acest tip de sarut. Oare senzatia e provocata de buzele lui Jeff? Baiatul inchide ochii, lasandu-se prada barbatului de deasupra sa. Ridica incet mainile, incercand sa il indeparteze, dar Jeff il tranteste pe pat urcandu-se peste trupul sau. Ii saruta fruntea, ochii, facandu-l pe baiat sa ii cedeze. Buzele sale parcurg cu repeziciune fiecare particica din pielea tanarului, coborand spre gura sa, invadand-o cu repeziciune si scrijelind pe buzele baiatului, numele iubirii din sufletul sau. Ritsu se simte tradat de propriul trup, de propria-i inima, insa e tradarea pe care o asteapta de atat timp. Mainile profesorului mangaie pielea fina a baiatului, lasand in urma lor dare rosii, ce impletesc pe trupul baiatului marcile unei iubiri mai presus de simtiri. Respiratia lui Jeff s-a transformat in acid, mistuindu-i fiecare cicatrice lasata de trecerea timpului si trecand prin inima tanarului in rafale.
-Nu acum, frumosule. Ti-am pregatit ceva special pentru ziua de astazi. Ai sa vezi, e timpul sa fii ce niciodata nu ai avut ocazia, o persoana speciala.
In clipa aia, Ritsu n-a indraznit sa zica nimic. Privirea i-a ramas atintita asupra celui din fata sa, nestiind ce ar trebui sa spuna si care ar fi cuvintele potrivite pentru aceasta situatie. Nimeni nu i-a spus asa ceva pana acum, nu a fost pentru nimeni o persoana speciala niciodata. Nu-si poate controla emotiile, fapt care-l face sa-si intoarca privirea spre fereastra si sa priveasca albastrul nostalgic, ce coase deasupra sa mantia ce uneste infinitul de prezent. Lasa sa-i curga pe fata doua lacrimi fierbinti ce sunt absorbite de materialul alb al pernei. Asa a fost si inima sa, absorbita de ura, ochii i-au fost acoperiti si nu a vazut mai presus de aparente. A fost un prost crezand ca toate s-ar rezolva, daca i-ar indeparta pe cei de langa el. Toate aceste sentimente il readuc in trecut, in acea zi.
Flashback
- Mama, de ce e cerul alb? Nu ar trebui sa fie albastru? Acum de ce pare atat de trist?
- Ritsu, si cerul are ingeri. Tot ce ti se pare alb sunt aripile lor. Si tu ai un inger, cum am si eu. Eu sunt ingerul tau si tu al meu, desi departe unul de altul, intotdeauna vom fi unul. Zambeste si nu uita, nu uita sa iubesti pentru ca altfel vei pierde rostul vietii.
- Mama, te iubesc! N-ai sa ma parasesti, nu-i asa?
End flashback
- Sa nu uit sa iubesc, nu? murmura Ritsuka zambind catre cer. Acum e mai albastru ca niciodata! Pentru ca zambesti tu, nu-i asa? Acum inteleg de ce nu ai raspuns atunci, te inteleg mama. Tacerea spunea mult mai multe lucruri, decat o duzina de vorbe aruncate in vant.
Jeff il priveste si il musca pe neanuntate de lobul urechii, afisand expresia pe care o are de fiecare data cand e in preajma baiatului. Ritsuka incepe sa rada inconjurand gatul barbatului cu bratele sale si lipindu-i trupul de al sau.
'Ciudata reactie, odata spune ca ma uraste, iar apoi sare in bratele mele. Ritsu '
Jeff se ridica din pat si ii face semn baiatului sa il astepte acolo.
-Ce mai are de gand sa faca?
Dupa zece minute, profesorul apare iar in camera, luandu-l in brate pe Ritsu si ducandu-l in baie. Un parfum delicat de flori de cires, amprenteaza aerul cald al camerei. Barbatul il lasa jos pe Ritsuka, sarutandu-i usor buzele. Ii mangaie chipul, coborand pe suprafata fierbinte a corpului si parcurgandu-i trupul baiatului cu limba pana ajunge la buricul acestuia, pe care il saruta delicat. Mainile sale ii indeparteaza pantalonii, iar mai apoi boxerii. Jeff nu se poate satura sa-i priveasca trupul si sa-l mangaie cu privirea, insa Ritsu se inroseste la fata, incercand sa isi acopere zonele intime.
-Hai, intra in cada. Astazi am sa-ti fac o baita cum numai eu stiu.
-Mos pevers ce esti, crezi ca daca m-am inmuiat un pic te las sa ma pipai peste tot? tipa Jeff aruncand cu gelul de dus dupa el si inchizand usa. Ce dragut e, crede ca l-as lasa sa ma spele. Idiotul� sopti Ritsu cufundandu-si trupul in apa. Isi rasfata corpul cu picaturile fierbinti ale dusului, inchizand ochii si lasand acea senzatie sa puna stapanire pe el. Spuma curge pe pielea sa, lasand urme pe abdomenul baiatului si creionandu-i frumusetea.
Dupa aproape o ora, tanarul iesi din baie, cu prosopul in jurul taliei. Trupul sau ascunde un curcubeu de sentimente, ce curg in valuri peste inima sa, o frumusete launtrica inocenta, impletita din speranta si din dorinta impetuoasa de a trai.
Jeff il priveste fara a ii spune nimic. Nu trupul baiatului l-a facut sa-si piarda mintile, el vede mai departe de asta. Ii poate simti atingerea respiratiei de la kilometrii departare. S-a indragostit de el, acum e sigur de ce simte. Frumusetea acelui baiat e atat de puternca, incat radiaza.
-Ritsuka, daca mai stai mult asa, am sa te mananc in loc de mic-dejun. Hai sa te ajut sa te imbraci, vrei?
-Iesi! tipa baiatul aruncand cu perna dupa Jeff si dandu-l afara din camera.
Ritsu se indreapta catre dulap si il deschide usor, pentru a-si caute ceva de imbracat. Abia atunci observa ca hainele sale sunt aranjate cu foarte mare grija si totul e pus la locul lui. O pereche de blugi gri, un tricou de aceeasi culoare ce sta bine asezat pe abdomenul sau, si vesta, ii acopera trupul, accentuandu-i parca si mai mult fiecare centimetru lucrat, fiecare muschi in parte. Pantofii sport din picioare completeaza tinuta, dandu-i in acelasi timp un surplus de eleganta. Parul albastru si-l prinde cu o clamita, asezand cateva fire rebele peste ochii sai. Se priveste in oglinda si pentru cateva minute pare a o sparge cu privirea. Buzele sale se unduiesc intr-un zambet mult mai sincer decat toate cele de pana acum, iar ochii sai par o gaura neagra pentru durerea din sufletul sau. Da, asta e el, asta e vechiul el, pe care niciodata nu a mai avut curaj sa-l intalneasca.
Se intoarce cu spatele si porneste spre usa, iesind din camera. Ochii ii raman atintiti la persoana din fata sa, nu a crezut vreodata ca va simti cum trupul ii ia foc si cum inima pulseaza din ce in ce mai tare, batand haotic fara ca macar sa o poata controla. Un sacou alb, asezat peste o camasa neagra, un negru electric, acoperind de la brau in jos picioarele lui Jeff delimitat de o curea de aceeasi culoare, un pandantiv din argint negru, toate astea imbraca perfectiunea. Ritsu isi plimba privirea pe trupul bine facut al lui Jeff, parca respirand frumusetea acestuia.
-Ritsuka, iti jur ca nu vei uita niciodata ziua asta. Nu uita ca esti totul pentru mine. Lasa-ma azi sa ma port cum vreau cu tine. Macar azi, zambeste-mi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu