miercuri, 17 noiembrie 2010

Amintiri uitate [yaoi] -Capitolul 7

-Daca ma descurc. Pai sa vedem .Daca pleci, inseamna ca aragazul n-o mai fie plin de cafea data in foc, tigaile n-o sa mai fie arse, pompierii o sa se mai odihneasca si ei un pic si tablourile tale vor inceta in a se inmulti . Deci, da...cred ca am sa fiu bine! spuse Yuri ironic, aproape amuzat de grija prietenului sau care nu stia sa faca nici macar un sandwich, dar ii era teama ca Yuri nu se va descurca .
-Hm...
Thony scoase limba inspre prietenul sau, ofensat de cuvintele sale .
-Ma duc sa fac dus si apoi sa-mi fac bagajul. Ma ajuti ?
-Nu se poate! se planse celalalt. Iar o sa stau o zi intreaga sa-ti strang tie lucrurile din pat, de pe birou, dulap si in plus ai grija unde ti le arunci, ca data trecuta am fost nevoit sa ma duc la vecinul de sub noi, sa-ti iau tricoul cu Sakuma, pe care in loc sa-l arunci la spalat i-ai dat drumul pe geam .
Thony se duse la sifonier, isi lua hainele aruncandu-le in pat, asezandu-le intr-un morman gigantic de imbracaminte. Desfacu geamantanul cel roz cu floricele si isi puse hainele mototolite, indesandu-le cu putere.
Habar n-avea sa aiba grija de el. Treburile casei le facea colegul sau ,care chiar daca era bogat, se pricepea mult mai bine ,adorand sa aiba grija de baiat, aratandu-i dragostea sa. Intr-o zi la pus sa dea drumul la masina de spalat si sa puna detergent, dar Thony a pus soda caustica, deoarece le-a confundat umpland compartimentul. Bineinteles ca atunci cand a scos hainele acestea aratau franjurate si cu mici pete din culorile ce iesisera. De atunci nu mai are voie la masina de spalat .
-Nu se inchide! tipa acesta asezand bagajul jos si urcandu-se cu picioarele pe el in speranta ca va reusi macar sa mai turteasca imbracamintea.
Yuri se duse la el in camera si cand vazu dezastrul isi dadu o palma in cap, blestemand zilele in care l-a indemnat pe Thony sa-si reinnoiasca garderopa. Se uita la el cum sarea pe valiza .Inauntrul ei, hainele erau puse una peste alta, rasucite, invartite parca le calcase in picioare pe toate. De fapt, daca nu avea grija colegul sau sa le aseze si sa le spele acesta sigur le facea bucati.
-Nu asa! Du-te fa dus si eu iti aranjez bagajul! Daca vei mai sari atat pe el nu vei reusi decat sa rupi fermoarul sau sa-ti rupi tu gatul. Of, doamne! Esti mai rau ca un copil! D-aia te iubesc atat de mult !
Thony se uita la baiat. Ce au fost cuvintele alea? Sigur glumise. Cum adica sa-l iubeasca? Si el si Ray? Numai ca era diferit. In ochii vedetei simtea cum arde dorinta, in bratele sale simtea cum trupul ii tremura, ca o prada in gura unui lup. La atingerile cantaretului parca lua foc si nu putea sa scape de acest sentiment ce-si facuse loc in sufletul lui, precum o raza de soare. Insa in bratele lui Yuri nu era la fel. Simtea ceva, dar doar o iubire pentru prietenul lui cel mai bun, doar atat. Nu erau acele dorinte arzatoare, nu existau aceiasi fiori ce ii strabateau corpul. Era o senzatie ciudata. Se intoarse cu spatele si pleca spre baie, in care intra si dadu drumul la cada .
Yuri ii calca hainele si i le aranja frumos , ca o sotie grijulie. Dupa lupte seculare cu bagajul, acesta fu gata .
Cand iesi din baie, Thony dadu fuga la bagaj inspectand fiecare detaliu al acestuia. Se uita foarte atent si stramba din nas .
-Tricoul rosu cu verde, cu Panda si ala galben cu Mickie Mouse .
-Thony ai saptesprezece ani! Nu vrei si o suzeta? Ma gandeam ca as putea sa-ti cumpar una, dar oare tie iti place sa folosesti altceva si nu suzeta?zambi Yuri .
-Altceva?!se intreba Thony .Ce altceva? Da! Imi plac acadele cu gust de capsuni, spuse acesta lingandu-se pe botic .
Colegul sau incepu sa rada. Thony era atat de scump, incat te topeai dupa el .
In sfarsit geamantanul era gata. Multumit de munca prietenului sau, Thony se culca fericit. Dupa o noapte zgomotoasa pentru ca vecinii de la etaj nu se simtira sa dea muzica mai incett, Thony deschise ochii somnoros. Era sapte dimineata .
-Aaaaa! Tarziu, tarziu! tipa baiatul sarind din pat si alergand de nebun prin camera .
-Ce-ai disperatule! aparu Yuri la usa .
Thony fugi pana in fata lui, se uita atent fixandu-l cu privirea, se apropie incet de el, pasnic isi incrunta sprancenele si deschise gura .
-Tarziu, tarziu, tarziu! Aoleu! Bagajul .
Cu viteza luminii se duse in baie, facu dus, se imbraca repede, isi aranja parul si in numai un sfert de ora fu la usa .
-Mancarea e in sifonier, rufele murdare langa cuptor, spala-le! zise el grabit. Am impresia ca am uitat ceva! se gandi Thony .Dar ce poate sa fie?
-Sa chemi taxiul?
-Da!Taxiul!Cheama-l!
-Sa-ti iei banii?
-Da! Cardul, adu-l !
-Sa-ti iei capul ?
-Da! Capul. Unde l-am pus? intreba acesta uitandu-se in toate partile; tarziu dandu-si seama ca prietenul sau facea glume pe seama lui .
-Stai linistit !M-am ocupat eu de tot! Nu-ti va lipsi nimic .
Yuri se apropie de el si-l cuprinse in bratele sale. Corpul puştiului era atat de cald, parea atat de fragil, incat iti era teama sa nu se sparga precum un bol de cristal. Il iubea atat de mult, incat si-ar fi dat si viata pentru el. Oare era bine sa renunte la iubirea sa? Dar daca vroia sa-l vada fericit trebuia sa-l lase alaturi de persoana iubita. Il saruta pe frunte si il privi zambind. Nu vroia sa ii dea drumul. Pielea sa era fina ca matasea. Se simtea atat de bine langa el, isi dorea atat de mult sa-i simta buzele moi si catifelate...Toate il inebuneau la baiat. Mirosul parului sau, parfumul folosit de acesta...insa era mult prea departe pentru a ajunge la inima acestuia .
-Am plecat !
Thony isi lua bagajul coborand spre taxi .Pe drum se gandea reactia vedetei? Oare ce va zice cand se va trezi cu el pe cap? Il va saruta din nou? Il va imbratisa? Il va atinge iar? Toate aceste intrebari nu-i dadeau pace. Nu intelegea de ce isi doreste sa fie luat in brate de un baiat, sarutat, managaiat? Adica daca era o fata bine, dar oare astea erau sentimente de dragoste ?
Ajunse exact la timp. Cand opri taxiul, Ray tocmai iesea pe poarta vilei cu masina sa. Thony sari din taxi si se aseza in fata masinii .
-Tu? Ce vrei? intreba Ray dandu-si ochelarii de soare jos .
Ochii lor se intalnira din nou. Ambii erau foarte seriosi. Niciunul nu avea de gand sa renunte. Baiatul se duse, isi lua valiza din portbagajul taxiului si o puse pe bancheta din spate a masinii vedetei, apoi se urca langa acesta punandu-si centura si uitndu-se la Ray zambind .
-Mergem ?
-Mergem?! Cine a zis ca tu mergi cu mine? Eu ti-am spus ca s-a terminat! Ca-mi pare rau pentru tot ce am facut si regret ca s-a intamplat asta. Asa ca, da-te jos !
-Nu ma dau! se rasti Thony incruntat .
Firea lui incapatanata il ajuta intotdeauna sa reuseasca in tot ce-si propunea. Nu se dadea inlaturi de la nimic si reusea totdeauna sa-i ajute pe ceilalti. Insa niciodata nu spusese nimanui ca si el are nevoie sa fie ajutat, sa il asculte cineva, sa il iubeasca. Ray avusese dreptate, chiar si-ar dori pe cineva care sa fie alaturi de el tot timpul .
-Cat tupeu! Bine! Nu te da .
Ray porni cu viteza. Thony inlemnise pe scaun. Inima-i batea cu putere. Ii era frica sa mearga cu masina. Insa tacea pentru ca nu vroia sa-l enerveze pe baiat. De cand cu accidentul ,se speria sa mearga cu masina, chiar daca mergea cu cinci kilometri pe ora. Inghiti in sec si simti cum mainile par a-i lua razna. Nu le mai putea controla .
Pe autostrada, viteza masinii se mari. Cantaretul mergea cu doua sute de kilometri la ora. In fata lor, o masina alba, un BMW se baga pe banda pe care era vedeta, fara sa dea vreun semnal ca ar intentiona acest lucru. Ray frana brusc si masina se roti pe autostrada, oprindu-se exact langa parapet. Norocul lor ca Ray a tras de volan la timp, altfel riscau o coliziune si mai puternica in care sigur unul dintre ei se alegea cu rani foarte grave .
Thony il apuca pe Ray de mana si il strangea tare. Corpul sau tremura. Nu se putea opri. Ochii erau deschisi, dar cufundati in mult prea indureratele amintiri. Nu zicea nimic. Isi tinea respiratia, avand un soc puternic .
-Esti bine? intreba cantaretul ingrijorat. Te-ai ranit, ai ceva ?
Insa degeaba. Tanarul din dreapta sa nu reactiona. Totul era mult prea greu de suportat. Ray simti cum mana baiatului o strange pe a sa. Aproape ca ii auzea soaptele mintii. Teama de a nu avea inca un accident il facea sa nu vrea sa vorbeasca. Oare era numai vina lui? se intreba Thony in gandul sau. Si acum tot din cauza sa ?
Ray cobora din masina si se duse in partea dreapta langa baiat, deschizand portiera. Se aseza langa el in genunchi, luandu-i fata in palme. Baiatul ezita sa-l priveasca, insa renunta-se la orice miscare, stiind din experienta ce o avuse pana atunci cu vedeta ca era in zadar .
-Thony! Uita-te la mine...E in regula! spuse acesta privindu-l in ochi. O sa fie bine. Gata !
Doua lacrimi cristaline aparura in ochii baiatului. Oare de ce plangea? Pentru ca isi adusese aminte de accident sau pentru modul in care i se adresase vedeta. Ce se intampla cu el? Nu va putea uita niciodata acele imagini terifiante desprinse de la portile iadului ?
-Mi-e frica. Ajuta-ma te rog! Nu-i lasa sa moara..nu mi lua te implor! tipa acesta plangand .
-Ssst! Gata. Nu ti i-a nimeni, sunt ai tai. Nu plange! zise vedeta luandu-l in brate .
Corpul baiatului tremura. Il strangea atat de tare, incat parea ca va fi ultima oara cand va putea face asta. Ca un ultim dans in agonia sortii, in care pluteai...pluteai...deasupra pamantului, intr-o adiere nesfarsita. Ray ar fi vrut sa-l poata ajuta, sa nu planga insa cum avea de gand sa faca asta? Ochii sai erau cufundati in tristete, obrajii sai erau brazdati de lacrimi reci, poate chiar picaturi de gheata desprinse din adancul inimii. Thony il indeparta usor pe Ray si se intoarse cu fata spre parbriz .
-Sunt bine! N-am patit nimic .
Ray il privi ingrijorat si se urca in masina, continuandu-si drumul .
Cat timp se rotira ,Thony aproape traise acelasi accident. Parca au avut un inger pazitor. Sau poate...chiar exista unul...
Dupa o suta de kilometri se oprira de benzinarie. Cat timp Ray facu plinul masinii si bau o cafea ,Thony umplu o sacosa cu chipsuri si batoane de ciocolata, Cola, dar nimic sanatos.
-Pot sa stiu si eu ce faci? intreba vedeta indignta de comportamentul baiatului .
-Iau de mancare! spuse acesta strambandu-se la Ray. Care e problema ta? Hm...Oricum nu te intereseaza, asa ca...
Ray se uita la el furios. Il apuca de bluza si-l tranti pe capota masini, aplecandu-se peste el. Il privea in ochi si parea ca nu are de gand sa-i dea drumul pana nu obtine ceea ce vrea. Dar oare care era acel lucru? Ce vroia, nici el nu stia...Oare ii placea corpul sau, era doar dorinta sufocanta de a-l atinge, de a-i simti pielea, de a-i auzi glasul...sau acest sentiment se numea dragoste? Pana si o vedeta ca el isi punea intrebarile astea. Ce trebuie sa fac acum? Sa-l sarut, sa-l iau in brate sau sa-i dau drumul .
Insa intrebarile lui se terminara atunci cand Thony il impinse .
-Idiotule, lasa-ma in pace! Ce naiba se intampla cu tine? Pleaca de aici !
-Da ? Bine! Aici ramai, sa vedem cum te intorci tu acasa singur .
-N-ai putea sa faci asta !
-Uite c-o s-o fac! Adio!
Ray se urca in masina si demara. Merse cativa kilometri si se opri. Intoarse masina fara sa zica nimic inspre locul in care il lasase pe baiat si il gasi vorbind cu cinci mototciclisti .Pe cap avea o sapca din piele si jacheta, pe care habar n-avea Ray de unde le-a procurat baiatul. Ceilalti cu care statea aveau pantaloni negri, mulati ce le scotea in evidenta partile bine definite. Tricourile aveau cranii pe ele, ca din filmele horror. Thony insa n-avea nicio problema. Frica in niciun caz, avea doar un zambet patrunzator pe chipul lui. Stia ca daca isi pune in evidenta frumusetea, nimeni nu ar indrazni sa-l refuze .Dar oare facea bine?
Unul dintre motociclisti chiar statea mult prea aproape de el. Motociclistul era destul de frumos. Avea ochii verzi, parul sau brunet si ciufulit ii dadeau infatisarea unui rebel fara compromisuri. Pana si numele sau de Ritsuka te fermeca.Il tinea in brate pe baiat. Thony lua totul ca pe o gluma si radea cu pofta .
-Cum ai ajuns aici, pisicuta ratacita? Cine te-a abandonat?
-M-a lasat prietenul meu. Hm, si eu am crezut ca nu va face asta. Acum stau aici sa ma manance vulturii. Am vazut cum vin noaptea si orice fiinta intalnesc ii sfasie carnea pana il lasa schelete. Apoi pleaca la oamenii din oras si le zice sa ii dea un copil, ca daca nu, vor pati cum am patit si eu .
Baiatul inceu sa tremure de frica. Ii dadea fiori gandul ca poate sfarsi ca cina pentru o pasare. Motociclistii radeau de naivitatea baiatului. Cel de langa el il privi zambind siret si il stranse in brate .
-Cum sa las ca pisicuta mea sa pateasca asa ceva? Ce zici daca vii cu mine acasa? Uite iti dau niste suc sa nu-ti mai fie frica .
Thony crezu ca e ceva tip sirop de capsuni si bau cateva guri bune, cand incepu sa-l arda stomacul. Ceea ce bause el nu era sirop , ci whisky care avea saizeci la suta alcool, ce-l facea pe baiat sa vada triplu. De abia se mai tinea pe picioare. Cand vazu Ray ca e crita, isi dadu o palma in cap si se duse inspre el .
-Ma scuzati daca v-a facut probleme. Baiatul asta e mai zvapaiat ca un copil de gradinita .
-E un baiat de treaba. Chiar ma gandeam sa -l iau cu mine !spuse acelasi motociclist .sunt sigur ca ne vom mai intalni, dragutule!acum du-te cu prietenul tau.
Ritsuka il privi si il saruta scurt.Nu rezistase baiatului si nu avea de gand sa cedeze in fata cantaretului, chiar daca deocamdata il va lasa sa plece, nu se va termina aici. Thony trebuia sa fie al lui. Il dorea cu toata fiinta.
Cand vazu Ray ce facuse strainul, nu stia cum sa reactioneze. Ii venea sa-l moare pe acesta. Ce era sentimentul asta? se duse langa motociclist si il trase pe baiat, privindu-l aspru si rece ca pe Ritsuka, parca fiind in stare sa-l zdrobeasca .Motociclistul vazu asta si zambi, intorcandu-se cu spatele spre Ray si urcandu-se pe motocicleta sa .
-Pe curand, pisicuta mea frumoasa! Asteapta-ma, pentru ca te voi gasi!
Si cei cinci plecara.
Ray se uita la Thony incruntat. Nu stia daca sa-i dea o palma sau sa-l ia in brate. Il impinse in masina, insa Thony nu nimeri portiera. Impiedicandu-se, il trase pe Ray de mana si cazura amandoi pe scaunele din fata. Thony se uita in ochii vedetei ce era deasupra sa. In fata cantaretului parea o prada lipsita de aparare. Ca si povestea cu vulturii. Deci pana la urma chiar era adevarat? Numai ca cel din fata sa era un demon cu chip de inger. Frumusetea sa reprezinta si chinul care trebuise sa-l suporte cu mult timp in urma, cand a fost vandut chiar de proprii sai parinti. Parca albastrul acela ceresc reprezenta un lant de vise spulberate, care la cea mai mica atingere s-ar sfarama, totul devenind o soarta trista inchisa in clipele de durere. Nu suporta sa vada privirea goala a vedetei si sari la gatul sau sarutandu-l. Ray ramase nemiscat. Ce naiba? Mai devreme il facea obsedat si acum... .Nu mai intelegea nimic. Doar se lasa prada sarutului pasional dintre cei doi. Parca nimic nu mai exista in afara tinerilor. Ray nu ezita sa-i sarute gatul si sa-i ridice bluza cu atingeri usoare, ce il faceau pe baiat sa tremure. Se uita la Thony. Statea cu ochii inchisi, de fapt adormise .
Vedeta zambi si se ridica dupa el. Il aseza pe scaunul din dreapta, ii puse capul pe spatarul acestuia si porni la drum. Pana la aeroport Thony dormise. Parea un inger, nicidecum un dracusor impielitat. Vedeta conduse incet, pentru ca nu vroia sa-i intrerupe somnul frumosului baiat, ci din contra. Cand au ajuns Ray, s-a uitat la el si si-a apropiat buzele de cele ale baiatului, dandu-i un mic sarut care il facu pe Thony sa-i pronunte numele in somn, ceea ce-l lasa foarte uimit pe cantaret .
Insa nici nu stia ce avea sa-i faca micul baiat de langa el cat stateau in vacanta .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu