Cei doi tineri mai zabovira cateva minute in acea incapere prafuita si plina de obiecte vechi care fusesera candva utile, insa acum erau nefolositoare. Linistea se asternuse intre ei dupa ultima replica a baiatului cu parul albastru. Raito il privea nedumerit, parca cerandu-i o explicatie. Cum adica va fii sclavul lui? Insa se lasa pagubas, vazand ca celalalt nici macar nu-l privea, fiind prea ocupat sa se imbrace. Se ridica de pe suprafata moale pe care se afla si-i urma exemplul ,luandu-si hainele pe el in graba. Dar cand vru sa paraseasca incaperea, fu oprit de catre Ritsu, care ii spuse pe un ton foarte serios:
-Iubirea asta ramane intre noi. Cum sa-ti spun eu...zise baiatul facand o mica pauza, cautandu-si cuvintele potrivite si apoi continuand, tu nu insemni nimic pentru mine! Ai fost doar o joaca, un fel mai placut de a incepe un nou an scolar. Nimic mai mult. Dupa ce termina ce avea de spus, pe fata lui aparu un zambet rautacios, semn ca nu-i pasa catusi de putin de nimeni, inafara de propria-i persoana, iar Raito fusese doar o distractie pentru el, la fel ca si Kiro.
Auzind acestea, tanarul zambi sarcastic. Ar fi vrut sa-l ia la bataie deoarece nu suporta sa fie luat peste picior , mai ales de un baiat de bani gata, care se crede centrul universului. Insa nu o facu, multumindu-se sa-i arunce in fata o replica care sigur il va enerva pe Ritsuka
-Chiar crezi ca m-as lauda ca m-am culcat cu tine? intreba acesta. Esti dus rau, omule! In primul rand eu nu sunt pe invers, apoi am prietena si intr-un final nici nu esti bun la pat. Acestea fiind spuse, baiatul parasi in graba incaperea, lasandu-l pe Ritsu singur si enervat la culme. Nu intelegea cum isi putea permite acel baiat sa-i vorbeasca asa, tocmai lui, fiul directorului.
-Raito...nici nu sti cu cine te-ai pus! Foarte usor as putea face sa fi dat afara! Insa nu o voi face; cel putin nu inca. Pentru tine voi gasi o alta pedeapsa mult mai dura. Isi zise acesta in gand zambind malefic, apoi parasi si el incaperea. Avea de gand sa-l faca pe baiat sa plateasca pentru fiecare cuvant pe care il spusese.
Gandindu-se la asta nu nu a fost prea atent pe unde merge si reusi sa se ciocneasca de cineva, aproape cazu. Cand privi persoana de care se lovise ramase de-a dreptul ipresionat. In fata lui se afla un baiat care nu parea sa aiba mai mult de vreo douazeci si patru de ani. Era foarte frumos imbracat. Purta o pereche de pantaloni albastrii si o bluza neagra cu cateva patratele albe, ce-i venea perfect. In picioare avea o pereche de pantofi de aceasi culoare cu bluza, iar la gat avea doua lantisoare din argint, de unul dintre ele fiind prins un pandantiv in care avea o poza cu tatal sau. Din acelasi set de bijuterii, faceau parte si celelalte accesorii pe care le mai avea, adica sase bratari simple si doua inele.
Ritsuka il studie de jos in sus, fiind surprins de aspectul fizic al acestuia. Se vedea ca merge la sala, deoarece arata foarte bine. Insa, cand ii vazu fata inima, i se opri pentru cateva secunde. Avea un chip angelic, ochii lui fiind de un albastru deschis asemeni bucatilor de gheata desprinse de pe fundul infiorator al oceanului. Pe cat erau de reci, pe atat de misteriosi. Nu puteai citi niciun sentiment in ei, insa stralucirea lor infricosatoare te facea incapabil sa te misti. Parul argintiu ii stralucea asemeni diamantelor in lumina blanda ce se revarsa pe hol, prin ferestrele imense ale cladirii, completand perfect imaginea ingerului de care se lovise Ritsuka.
Cu toate acestea baiatul nu se lasa fermecat de el si incepu sa tipe ca un apucat, fara ca macar sa stie cine era cel din fata lui. Habar n-avea daca e un simplu elev sau chiar un profesor, dar oricum pe el nu-l interesau astfel de lucruri. Singurul lucru cu adevarat important pentru el era acela de a fi respectat si ascultat de toata lumea, deoarece tatal lui avea foarte multi bani. Pana acum asa se si intamplase. Nimeni nu-i refuzase niciodata nimic, fiindu-i indeplinte toate dorintele, oricare ar fi fost acelea. Primea mereu tot ceea ce vroia: bani, haine de firma, excursii in jurul lumii, la concerte avea cele mai bune locuri si uneori avea voie si in culise pentru a vorbi si a lua autografe de la vedetele lui preferate. Toate acestea se intamplau deoarece avea norocul ca tatal lui sa fie unul dintre cei mai bogati si influenti oameni din capitala nipona.
Insa chiar daca avea tot ce si-ar putea dori pe plan financiar, mereu ii lipsise dragostea parinteasca, sfaturile si invataturile pe care doar parintii le pot oferi copiilor lor. Poate si din aceasta cauza se comporta asa de rece cu cei din jur. In sufletul sau purta o durere mare, mama lui murise cand avea zece ani, iar tatal lui era mereu plecat. El ramanand acasa cu fratele lui mai mare si doica lor.
-Idiotule! tuna acesta. Nu poti sa te uiti pe unde mergi sau ai nevoie de o pereche de ochelari? Fa bine si misca-te din fata mea pana nu-ti trag vre-o doua! continua baiatul pe acelasi ton ridicat. Nu pot sa cred ca azi dau numai peste idioti!
-Ai mare grija cum vorbesti, baietas! raspunse argintiul calm, privind spre Ritsuka care mai avea un pic si exploda de nervi.
-Ritsu! Aici erai? se auzi o voce blanda care venea din spatele baiatului. Ce faci aici? Te-am cautat peste tot!
De cei doi se apropie Kiro, care avea un zambet dulce pe fata. Parea atat de inocent, era ca si un copilas, unele persoane chiar intrebandu-se cum pot cei doi sa fie prieteni, cand sunt atat de diferiti.
-A...Kiro! Uite incerc sa pun la punct un idiot care habar nu are cu cine se pune! raspunse acesta privind dezgustat spre argintiu.
-Idiot? repeta Kiro, uitandu-se in jur sa vada despre cine e vorba, insa nu zari pe nimeni in afara de strain. A.....si unde anume este acesta?
-Cum adica unde? intreba baiatul exasperat. Si tu esti orb? Uite-l aici in fata ta! continua acesta aratand spre baiatul cu care se ciocnise.
Kiro se apropie de el si-i sopti la ureche ca acela e defapt un profesor, apoi se intoarse si schita un zambet fortat, insa si acesta ii pieri cand isi auzi prietenul, care incepuse din nou sa tipe
-Kiro! Cand mama naibii o sa intelegi ca nu ma intereseaza daca e profesor sau nu! In liceul asta eu fac regulile! Sau ai uitat cine sunt? Si tu,continua el intorcadu-se spre argintiu, nu te pune cu mine ca nu-ti merge! Ne-am inteles?
Acestea fiind spuse Ritsuka pleca si-i facu semn prietenului sau sa-l urmeze, indreptandu-se spre o locatie doar de el cunoscuta. Kiro il urma fara sa scoata vre-o vorba. Stia ca in astfel de situatii cel mai bun lucru pe care il putea face era sa taca. Nu avea nici cea mai vaga idee unde vroia baiatul cu parul albastru sa-l duca, insa avea incredere in el. Il iubea neconditionat, chiar daca stia ca acesta doar se folosea de el. Continuara sa mearga pe holul lung si pustiu al liceului, deoarece toti ceilalti elevi se aflau afara, asistand la festivitatea de incepere a noului an scolar. Soarele isi revarsa razele fierbinti prin ferestrele liceului, oferind o stralucire aparte vedetei scolii, care mergea linistit, cu mainile in buzunare.
-Si zici ca tii la mine mai mult ca la un prieten? intreba acesta dintr-o data, oprindu-se si apropiindu-se de baiat.
Kiro incerca sa-si fereasca privirea de a lui, insa fara succes. Baiatul ii prinse chipul cu o mana, intorcandu-i fata spre el.
-A....pai...cam asa ce...ceva... reusi acesta sa spuna intr-un final, iar fata lui capata o nuanta rosiatica.
-Stii bine ca eu nu te iubesc...spue Ritsu apropiindu-se si mai mult de el. Dar asta nu inseamna ca...insa nu-si mai continua fraza, lasand faptele sa vorbeasca in locul lui.
Se apropie si mai mult de baiat, pana cand buzele lui fierbinti le atinsere pe cele ale prietenului sau. Il saruta, introducandu-si cu usurinta limba in gura celuilalt, explorandu-i fiecare coltisor, in timp ce mainile lui se plimbau in voie pe corpul perfect al baitului, ce vibra fara incetare. Insistara mult asupra sarutului, care fusese la inceput pasional, devenind spre final violent. Atmosfera incepea sa se incinga. Dupa cateva minute Ritsu se opri si-l trase pe baiat intr-o sala din apropiere. Nu-si faceau grija ca i-ar putea prinde cineva, avand lucruri mult mai importante la care sa se gandeasca.
Kiro isi strecura mainile pe sub maieul baiatului, masandu-l cu delicatete. De mult asteptase aceste momente si nu-i pasa ca era doar o distractie in plus a prietenului sau. Ii indeparta repede maieul si incepu sa-l sarute pe gat, apoi coborî incet spre piept. Trasa linii umede pe trupul fierbinte al baiatului care parea sa se simte din ce in ce mai bine. Il prinse cu dintii de sfarcul drept, facandu-l pe baiatul de sub el sa scoata un tipat infundat. Continua sa-l sarute, pana cand la un momendat Ritsu schimba pozitiile. Acum el se afla deasupra. Ii indeparta la randul lui tricoul si incepu sa-l sarute, lasandu-si amprenta pe gatul sau. Hainele incepura incet,incet sa dispara, lasand sa se vada doua corpuri perfecte si fierbinti, care tanjeau dupa atingerile pline de pasiune din partea celuilalt. Atmosfera se incingea cu fiecarea sarut.
Ritsu era la ”conducere”, ii placea sa vada cum trupul prietenului sau vibra sub atingerile lui. Se apropie de chipul sau, care avea o nuanta de rosu aprins si-l cuprinse cu o mana, apoi il saruta, introducandu-si fara probleme limba in gura baiatului, in timp ce cu cealalta mana il mangaia pe picior, apropiindu-se din ce in ce mai mult de acea zona si masand-o, cu miscari line la inceput, care devenira apoi din ce in ce mai rapide. Gemetele incepura sa-si faca si ele simtite prezenta. Se opri din sarutat si isi apropie gura de barbatia baiatului, incepand sa o sarute. In intreaga incapere rasunau gemetele pline de placere ale lui Kiro.
-Trebuie sa te pregatesti! il anunta Ritsuka inainte sa-l patrunda cu putere. Printre buzele lui Kiro isi facu loc un tipat de durerere, apoi urmara altele in care durerea si placere se imbinau perfect, iar din ochii lui incepura sa curga cateva lacrimi cristaline, ce se prelingeau pe chipul fierbinte al acestuia. Baiatul cu parul albastru incepu sa-si miste soldurile, patrunzandu-l pe cel de sub el, din ce in ce mai repede, apoi ii acoperi buzele cu ale sale sarutandu-l pasional. Cei doi petrecura o ora plina de pasiune si placere, care se incheie printr-un sarut scurt, apoi se alaturara si ei celorlalti elevi din curtea liceului, unii dintre ei privindu-i suspiciosi, insa nici unul nu indraznea sa zica nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu