Mi Nam / Jiro 2

Jiro: Se incrunta cand vazu ca-i intoarce spatele si-l privi in continuare cum se aseaza neglijent pe canapea, cu picioarele sus pe masuta si cu un pahar aproape plin de wisky. Copiii din ziua de azi! Trebuia sa tina minte totusi ca cel din fata sa nu este un copil, ci un tanar de 16 ani, destul de inteligent, chiar daca postura in care se afla acum nu lasa o impresie favorabila. Inteligent si ... atragator. Parul deschis la culoare, aranjat neglijent stralucea in lumina puternica a neonului, in timp ce ochii aceia mari, inchisi la culoare il priveau cu intensitate asteptand probabil un raspuns.Ii venea sa-si ia campii numai gandindu-se ca va trebui sa petreaca cine stie cat timp cu pustiul asta!De ce el? Isi aduna gandurile si ii oferi un zambet plin de ironieuna seara ... sau ar trebui sa zic dimineata si si tie. Incepand de azi sunt noul tau meditator.

Mi Nam: Nu il baga in seama initial. De abia dupa ce ii auzi vocea grava se sinchisi sa ridice putin privirea, aruncand-o asupra barbatului, zambind. Isi batea joc de el? "Atunci cred ca ati gresit casa. Nu am nevoie de resturi din societate. Nu aveti la ce sa ma meditati, stiu toata materia de anul asta, engleza, franceza, chineza si japoneza. Matematica este punctul meu forte, am citit aproape toate cartile de autori coreeni, chiar nu aveti la ce sa imi dati meditatii." Eu ma duc la culcare, nu am decat dormitorul meu liber deocamdata, deci puteti sa plecati caci nu aveti unde sa dormiti." Se ridica, pornind inspre camera. " Noapte buna si dumneavoastra."

Jiro: Resturi din societate?! Apela la toate resursele de autocontrol si bun simt pe care le avea pentru a nu-i aplica un pumn, doi in mutra aia de copil sinchisit. Respira adanc, rugandu-se oricui il asculta sa-i dea putere sa treaca si peste misiunea asta."Auzi aici, pustiule, nu-mi pasa ce stii sau ce crezi ca stii! Iti place sau nu, eu am venit aici sa te meditez si nu am de gand sa plec .Asa ca n-ai decat sa-ti iei infumurarea si sa ti-o bagi direct in cur sau sa pui mana pe telefon si sa-l suni pe taticu sa te scape de necazuri. Nu ma intereseaza, zise cu cel mai aspru ton posibil. Aaa si nu-ti face probleme, pot sa dorm linistit pe canapea.Acum treci la somn ... sper ca pana maine dimineata sa te trezesti din betie", adauga cu un ton mai calm si controlat, dupa care se tranti pe canapea si-si inchise ochii. Va fi o misiune lunga...

Mi Nam: Nu spuse nimic, dar glasul lui il calca pe nervi. Nu intelegea un lucru: ce cauta un astfel de barbat la el in apartament? Un strain oarecare ii dadea lui ordine, se aseza pe canapeaua lui, ii vorbea in felul asta? Nu, nu, nu, clar nu accepta asta. "Nu cred ca ti-am permis sa dormi pe canapeaua MEA domnule orisicine, nu accept straini in casa mea. Poti sa dormi in picioare, dar te rog frumos sa te dai jos!" tipa la el mergand si luandu-l de mana pentru a il trage jos din canapea. "O sa ai de suferit daca nu faci ceea ce spun, intelegi? "

Mi Nam / Jiro

RPG ce are ca personaje:

Mi Nam: Lee Taemin

Jiro: Kim Hyun Joong

_____________________________________________

Jiro:Asta era una din acele nopti...sau mai bine zis dimineti, caci ceasul arata ora 4. Casca somnoros si-si arunca pentru a suta oara privirea frustrata pe scrisorile de amenintare care se aflau pe masuta moderna de sticla, care sigur costase mai mult decat salariul sau pe jumatate de an. Ofta ... Ce om normal l-ar trimite la ora asta sa investigheze niste scrisori de amenintare?Pardon ,normalitatea nu avea nici o legatura cu cei bogati si vestiti, greseala lui.Mai citi inca o data ultima scrisoare, care cica fusese gasita in urma cu 2 ore, cand sunetul unei masini care se apropia ii captase atentia,dupa care auzii niste pasii grabiti la intrare. Se incrunta asteptand intrusul,in timp ce mainile sale atinsera arma care o avea la brau. Cand tanarul intra,isi indrepta pistolul spre el,tintind capul, iar vocea ii deveni amenintatoare: "Cu cine am placerea de a discuta in dimineata asta?".

Mi Nam:Asa se intampla cand ajungi prea tarziu. De cateva luni incoace incepuse sa primeasca scrisori de amenintare, la inceput nu le bagase in seama, dar acum erau din ce in ce mai multe si mult prea directe. Incepuse sa primeasca si diferite obiecte cum ar fi trandafiri negrii sau haine sau cine stie ce poze insemnate, taiate, lucruri care intr-adevar il speriasera. Asta pana in urma cu doua zile, cand o masina era pe cale sa il loveasca. Nu a vrut sa bage in seama nici incidentul asta, vorbise doar cu parintii sai si atat. Stia ca daca ar face publica o asemenea stire, reputatia familiei sale si a afacerii ar fi pe clar compromisa. Intrase dupa patru dimineata, pentru ca fusese in unul dintre cluburile din suburbiile orasului. Era putin ametit si putin fumat, dar nu prea il interesa. Intra cuminte in apartament si se trezi cu un pistol la tampla, ramanand nemiscat. "Ce ... crezi ca faci? Ia porcaria aia de la capul meu!"

Jiro: Majoritatea persoanelor care s-ar trezi cu un pistol la tampla ar fi infricosate, nu furioase. Zambi in sinea sa. Poate nu era de mirare ca tanarul primea astfel de scrisori ... la un asemenea fel de a reactiona ... Pufni, pustii astia bogati si rasfatati. Asta ii mai lipsea lui, ca nu avea destule pe cap. Ordinele fusesera clare: afla cine ii trimite scrisorile, pazeste-l si nu-i spune ca esti de la politie. Ce tampenie! Il privi pe tanrul care inca astepta rabdator.Parul ciufulit,hainele sifonate,mirosul de alcool tutun...si inca ceva il facura sa ajunga la concluzia ca fusese intr-un club. Lasa pistolul jos, dar isi mentinuse privirea dura si tonul amenintator: "Asta e ora de venit acasa?Te astept de aseara,pustiule,ma gandeam ca te-ai pierdut undeva pe drum!"

Mi Nam: Se incrunta cand ii auzi glasul, cat tupeu pe un barbat ca el. Il privi scarbit, intorcandu-se cu spatele si dandu-si paltonul jos. Cum isi permitea unul ca el sa ii adreseze cuvintele astea? Lasa la vedere niste blugi negrii, sfasiati si o camasa alba inchisa prost la nasturi. Se duse la bar, punandu-si un pahar de whisky si se aseza comod pe fotoliu, urcandu-si picioarele pe masa. Sorbi din bautura, dand drumul la televizor si ignorandu-l pe barbat. Nu prea ii pasa de ce se intampla in jurul sau, nu prea ii pasase niciodata. "Deci ce cauti in casa mea? Nu primesc eu ordine de la un strain libidinos ca tine.", ii taie cuvintele, ferindu-si privirea de chipul sau. Libidinos nu era, ce-i drept. Era atragator, arata bine pentru o personalitate ca aia, dar de ce sa ii dea satisfactia si sa recunoasca?