Amintiri uitate [yaoi] -Capitolul 21

Lumea se invarte in jurul unui singur cuvant: moarte. Ea reprezinta inceputul si sfarsitul, intunericul si lumina, speranta si dezamagirea. E trist. Viata e absurda. Totul dispare, se macina incet ca o pulbere imprastiata in vantul puternic al unei furtuni.
Intr-un cimitir mare, in fata unui cires sta un barbat imbracat intr-un costum negru. Isi sprjina capul de piatra funerara pe care sunt inscriptionate cateva cuvinte. Isi aminteste lucruri pe care ar fi dorit sa le uite. Insa ii e imposibil asta.
Pupilele dilatate ale ochilor tremura infricosate. Plange? Nu stie. N-a simtit decat urme reci pe fata. Poate ploua sau poate ca e imaginatia lui. Isi pune mainile pe obrajii rumeniti si incearca sa isi stearga din cand in cand lacrimile amare. Stie ca e imposibil sa se opreasca, insa continua sa-si treaca necontenit mainile peste chip. Ii e frica sa nu uite si amintirea singurei persoane de care i-a pasat.
Inmormantarea de acum un an a fost groaznica. Ii pare rau ca nu i-a putut da un ultim sarut, ii pare rau ca nu i-a zis un ultim te iubesc. Ii pare rau… . Stie ca e vina lui si nu isi va ierta asta niciodata. Acum un an, in aceeasi zi ca asta pasii l-au indrumat catre biserica. A fost ultimul adio al baiatului. Sicriul alb impodobit cu sute de cale, zacea pe masa. Inauntrul lui, un inger astepta sa fie trezit. N-a putut sa-l trezeasca din somnul vesnic. N-a putut face nimic si nici nu v-a putea sa faca ceva vreodata. Nu i-a mai zarit acel chip nevinovat de odinioara. Ii pare rau ca nu i-a putut oferi ce a avut el mai bun.
Pe piatra rece lasa un buchet de trandafiri rosii. Par a plange si ei. Petalele lor se inclina spre pamantul ingropat cu amintiri. Culoarea lor rosie se prelinge pe mormantul baiatului, iar florile proaspete isi scurg cu blasfemie mirosul tamaduitor.
Se ridica incet si se indrepta spre iesirea cimitirului. Lacrimile nu-si mai au rostul.Acei stropi nu-l ajuta cu nimic. Poate ca asta a fost destinul lui. N-are niciun drept sa contrazica soarta si totusi o facea. Se lupta cu vointa puternica a vietii si cu simtirile ei intense. O adiere calda a vantului il face sa tresare. Ramane inlemnit la portile de fier ale cimitirului. Acea savoare a ciresilor, pare un sarut ce are imbibat in el gustul dulce al buzelor baiatului.. Lasa capul in jos si merge mai departe. Nu priveste in urma. Stie ca daca ar face asta nu va mai putea pleca de langa persoana iubita. In spatele lui usile se trantesc cu putere, provocand un zgomot puternic ca un tipat de durere.
Se indreapta catre masina cu pasi mici. Scoate o tigare dintr-un pachet argintiu si o aprinde. Fumul se imprastie in tremurul tainic al vantului. Nu se aude nimic. O liniste profana s-a lasat peste intreg cuprinsul. Masina derapeaza cu viteza spre centrul aglomerat al orasului.
Traficul este ingrozitor. De abia daca inaintai cativa metri la fiecare jumatate de ora. Ray sta in masina, cu bratul pe geam. Priveste cerul senin si zambeste. Un zambet smuls din adancul inimi. Un zambet mai mult fortat, care iese in locul unei lacrimi. Se pare ca drumul este blocat de un accident, nu foarte grav dar care il face pe Ray sa privesca intristat. In New York totul este neschimbat. Aceleasi cladiri impozante, aceeasi galagie infernala ce-ti zgarie auzul. Dupa doua ore de mers cu masina prin aglomeratia ucigatoare, Ray ajunge acasa . Apartamentul in care a mai venit uneori cu Thony, apartament unde acum cateva luni a fost cea mai fericita persoana. Intra si se arunca pe canapeaua moale. Cu mirosul tainic al baitului impregnate in materialul canapelei. Il simte langa el si asta ii face inima sa tresalte. Se duce la bar si isi ia o sticla de whiski. In seara asta vrea sa uite macar cateva secunde de durerea din inima sa. E oare posibil asa ceva?
Fiecare pahar il face sa se simta din ce in ce mai nelinistit. Dupa o prima gura din bautura tare, au urmat alte cateva. Sticla s-a golit cu repeziciune. Insa tanarul a realizat ca tot ce ar face, imaginea tanaruluii ii revine in minte iar si iar ca un lant indestructibil de amintiri. Nervos, izbeste paharul de peretele vernil, patandu-i culoarea uniforma. Incepe sa planga.
-Thony…intoarce-te la mine! Iti jur ca niciodata nu voi mai canta, numai intoarce-te la mine! tipa acesta cazand in genunchi. Nu mai suport sa traiesc nici macar o secunda fara chipul tau.
Doua maini calde ii cuprind gatul si-l strang la piept. Pentru o clipa a ramas fara cuvinte, insa intorcand capul, a realizat ca cel din spatele sau este Justin. Il priveste indurerat si se aseaza langa el sprijinindu-i capul de umarul sau. Ii mangaie fruntea si ii sterge lacrimile ce se scurg neincetat pe fata palida a lui Ray. Nu stie ce poate sa faca mai mult. E dureros si pentru el si uneori ii e greu sa accepte adevarul. Crudul adevar de care s-a temut toata viata si care pare ca acum s-a abatut asupra lui.Ar vrea sa planga, sa fuga undeva si sa tipe pana cand nu mai poate vorbi, pana cand vocea sa se stinge ucisa de durerea arzatoare..
-Si eu sufar, Ray. E vina mea, ca l-am abandonat. Imi pare rau…
Ray ridica ochii lipsiti de speranta si-i intalneste pe cei de deasupra sa, ce-l vegheaza cu drag. Poate ca bautura a fost de vina…sau poate singuratatea, dar intr-un moment de slabiciune din partea celor doi, buzele lor s-au unit intr-un sarut pasional. Limbile lor se dezmiarda cu pasiune, iar piepturile celor doi o caldura suiocanta. Ray l-a intins pe Justin pe parchetul rece, sarutandu-i gatul . Muscaturile aplicate pe carnea moale a celui de sub el, il fac pe tanar sa scoata cateva gamete de placere. Degetele lui Ray patrund pe sub camasa alba a lui Justin. La contactul cu pielea fierbinte a celui de sub el, Ray simte cum un fior se scurge prin trupul sau. Se ridica incet de pe baiat si se indreapta catre iesirea din apartament. Nu zice nimic. Nu priveste in urma, nu schiteaza niciun gest. Doar merge absent spre o destinatie oarecare, in care poate fi singur, inecat in suflarea inceata a vietii. Justin ramane jos si incepe sa planga. Ray coboara scarile cu repeziciune si se urca in masina. Apasa pedala de acceleratie la maxim si porneste grabit spre locul care spera sa i se alature lui Thony. Masina goneste pe soseaua pustie. Este aproape miezul noptii si mantia de smoala a cerului a acoperit pamantul. Mici franturi de lumina se deslusesc pe cerul obscur. Amintirea sa efemera se va sterge odata cu ultimul adio din viata sa. Copacii par a isi scutura zalele ruginii in bataia linistitoare a vantului. Un murmur izvorat din infinitul sunetelor noptii se asterne pe portativul timpului ramanand intiparit acolo pe vecie.
Dupa zeci de minute de mers, Ray opreste masina. Coboara indreptandu-se spre parapet. E rupt. Inca nu a fost reparat de atunci. Urmele de ulei au disparut, insa un gol pustiu a ramas printre copacii desi ai padurii. Priveste panta abrupta si apoi isi ridica privirea spre cerul imbibat in cerneala veche si uzata a unei vieti fara zambete.
Tot ce ii trece prin minte sunt aceleasi ganduri ca ale lui Thony. Oare lumea isi va continua cursul nesfarsit sau se va prabusi odata cu el? Stie ca asta nu se va intampla, insa constiinta il macina. Ce va face fratele sau cand va afla? Probabil ca-l va uita. Nu s-au inteles niciodata. Totdeauna si-a urat parintii ca lui i-au acordat mai putina atentie, insa a cerut vreodata mai multa? Poate ca a fost vina lui…poate ca nu, insa care este importanta acestor ganduri acum? Au vreo semnfiicatie pentru el? Nu a dorit sa-si mai vada parintii, n-a vrut sa le mai vorbeasca, insa le simte lipsa. Le-a simtit lipsa toti acesti ani in care a trait singur.

Ray intinde mainile si inchide ochii. Simte cum adierea de vant il face sa devina din ce in ce mai usor. Simte ca zboara, Trupul sau se inclina spre prapastia abrupta. Mintea sa a blocat orice gand si acum profita de acest ultim moment, acea ultima secunda pentru a pronunta cuvnatul ce a trezit in el cele mai profunde sentimente, cele mai pure simtiri din inima sa.
-Thony…
Din spate insa simte o stransoare puternica ce il trage spre sosea. Se prabuseste langa persoana care l-a scapat din gearele mortii. Deschide ochii incet. Nu poate vedea chipul strainului. Nu-i simte decat mana fierbinte ce o strange pe a sa. Aruncand o privire mai amanuntita la chipul celui de langa el, cantaretul ramane inlemnit. Cuvintele nu-si gasesc rostul, parca fiind blocate de o poarta indestructibila.
-Tu? mai mentiona baiatul ingrozit de fiinta ce I se afla in fata ochilor.

Amintiri uitate [yaoi] -Capitolul 20

Cel din fata sa isi deschide pantalonii, parca reusind sa dea de inteles ca ceea ce urmeaza va fi o durere sfasietoare.
Intunericul a cuprins de ceva vreme soseaua. Umbrele copacilor se inalta razlete pe dealul de langa ei. Nu mai sunt in New York, si peisajul chiar indica asta. De cate ore merg si incotro se indreapta?
In partea dreapta, se inalta cateva dealuri, dupa care soarele isi ascunde frumusetea si stralucirea. In partea stanga insa, o prapastie abrupta se intinde pe cativa kilometri buni. Adancimea sa nu se vede datorita obscuritatii infricosatoare, insa pare destul de periculoasa. Doar fantasmele ce se scurg pe la geamul masinii se mai pot observa.
Tot cei cinci baieti au baut cosiderabil inainte de a se urca in masina. Cel ce conduce este de asemenea distras de actiunea ce se intampla in spatele lui, neputand observa umbra ce a aparut in fata masinii. Tanarul trage de volan in incercarea zadarnica de a evita acea umbra, dar masina se loveste de parapet, rostogolindu-se in gol si explodand. Un zgomot asurzitor rasuna in cuprinsul noptii, tulburand acea liniste. Focul se metamorfozeaza intr-un fum gros, ce acopera cerul.
Cei cinci baieti au reusit sa sara din masina, ajungand pe asfaltul rece, insa Thony…a fost mult prea ingrozit pentru a sari o data cu ei.
Ultimele lacrimi…ultimele ganduri…in ultima secunda, in ultimul loc….toate s-au contopit pe paleta tristetii intr-o imbinare haotica.
Thony nu a iesit odata cu ceilalti, iar lucrul asta i-a fost fatal. Sa mori in acelasi fel ca si fantasmele ce s-au infiltrat in inima ta, cautand un singur loc in care se pot odihni, unde nimic nu exista. Cei cinci privesc ingroziti cum masina lor arde mocnit. Baiatul de langa ei nu a iesit. Ce vor face acum? Vor fi acuzati de crima, vor intra la puscarie. Trebuie sa se puna de acord pentru a-l scoate vinovat pe Thony, insa cum vor face asta?

*
Telefonul suna zgomotos in vila lui Ray.Vedeta se plimba agitata prin salonul vilei. Ce a fost sentimentul ce i-a strapuns inima asemeni unui pumnal? Acel fior i-a strabatut trupu si i-a perturbat sufletul.
Pasii sai il conduc spre telefon, radicand receptorul.
Imediat ce pronunta primul cuvant din acea convorbire, aude vocea tremuranda a lui Yuri.
Glasul sau inecat in lacrimi ii da vestea socanta, care il face pe Ray sa scape telefonul din mana. Ochi-I sunt invadati de lacrimi, iar pupilele dilatate tremura incontrolabil. Buzele murmura ceva…sunete ce nu vor sa iasa din minte si se contopesc cu un sir de amintiri, de suferinta, ce-ti seaca sangele transformandu-l in venin.
-Th…Thony…Imposibil…
Picioarele incep sa se miste impotriva vointei sale, pana cand cedeaza si vedeta cade in genunchi, cuprinzandu-si fata cu palmele si lasand stropii sarati sa curga pe fata sa, prelingandu-se pe langa degete si curgand pe parchet.

<< A murit. A murit in acelasi mod ca si parintii lui. E numai vina mea. Nu trebuia sa-l oblig sa se duca. Dar nu se poate. Nu poate muri. Probabil il confuda. Thony e puternic. Nu e adevarat…nu poate fi…nu trebuie.>>
Cantaretul si ia haina si fuge in graba spre spitalul din centrul orasului. A fost chemat pentru a identifica cadavrul baiatului.
Se urca in masina si calca pedala aceleratiei, lasand cateva urme de cauciucuri si provocand cateva sunte ce-ti taie auzul.
Cerul innorat incepe sa scoata gemete de durere ce se imprastie in aerul umed, cu un miros aparte; un miros ce predestineaza suferinta. Vantul bate cu putere scuturand crengile copacilor, si facandu-i pe acestia sa semene cu niste fantome ale unor suflete pribege.
Drumul pana la spital a fost foarte lung. De cum paseste in interiorul incintei il zareste pe Yuri pe un scaun, plangand. Ray fuge la el si se aseaza in fata sa. Yuri ridica privirea si sare in bratele fratelui sau, care priveste pierdut spre un colt al holului.
-A murit, frate. Nu-mi vine sa cred! Am jurat ca il protejez si nu am reusit. I-am promis ca voi avea grija de el, dar am…
-Esti sigur ca e el? intreba Ray plangand. Daca nu e el, daca e altcineva? Daca s-a facut o eroare medicala? Nu poate fi el!
-El e. Fata, corpul…sunt arse. Pielea de pe chip i-a disparut. Carnea se poate vedea prin anumite parti. Mana dreapta e franta in doua si osul a iesit prin piele. Imbracamintea e arsa, si e plin…de sange. E singurul disparut si singurul mort. De ce a trebuit sa moara, Ray?
Tristetea se revarsa peste intreg orasul. Ploaia pare lacrimile baiatului. Curge neincetat, fara o destinatie anume. Se pierde undeva pe pamant, printre firele de iarba verde.
A murit si odata cu el…toate amintirile unei copilarii triste. A lasat in urma durere si a ucis fericirea a trei persoane. Oare asta i-a fost destinul…sau pur si simplu a fot ceva ce nu a putut fi evitat?

Amintiri uitate [yaoi] -Capitolul 19

-Da. A trebuit sa mai mult fortat. Altfel Ray m-ar fi batut la cap toata viata.
Shiichi ramane putin mirat de cuvintele baiatului. Thony isi ridica privirea spre tanarul din fata sa. Numele de Shiichi chiar i se potriveste. Chipul sau reflecta imaginea unui baiat linistit, fara nicio problema si care nici nu vrea una. Insa ochii sai caprui si patrunzatori, privirea lui atat de nevinovata si arzatoare reda chipul unui tanar indragostit, ce viseaza in continuarea la o dragoste adevarata. Parul maroniu ii cade pe frunte, acoperindu-i din cand in cand ochii. Camasa larga scoate in evidenta trupul micut al baiatului. Nu e foarte inalt, dar e destul de bine configurat. Nu are muschi, dar trupul sau nu arata ca al unei fete.
De cum intra in clasa, Thony ramane uimit de grandoare acesteia. Hartiile de pe pereti combinate cu hartile ce infatiseaza tari ce se contopesc intr-o simfonie a culorilor. Cei din jurul lui il privesc mirati. Trasaturile lui mai ciudate le dadeau de banuit celorlalti ca el apartine altei tari.Se simte intr-un fel ciudat fiind privit de toti, dar aceste priviri ii dau un fel de emotie ce se tot invarte in toate directiile si in momentul acela tot ce isi doreste cel mai mult este sa fie acasa si sa se piarda prin gandurile lui.
Chiar isi pierde mintile acolo. Toate acele priviri il fac sa se simta in plus, ca un intrus.Simte un imbold al mintii care il face sa fuga, oare de ce simte acea nevoie nebuna de a fugi? Vrea sa se ascunda undeva departe de toti si de toate, sa nu auda de nimeni si nimic.Oare de ce ii e asa frica?
O lua la fuga fara sa mai se uite inapoi.Cei ce acum un minut il inconjurau se uita uimiti unii la alti neexplicandu-si fuga fara sens a baiatului.
Alearga ca un nebun printre toti acei oameni care i se par ca devin din ce in ce mai hidosi. Mintea ii da impulsuri dureroase, iar respiratia ce i se taia regulat, ii da de inteles ca ar fi mai bine sa se opreasca si sa-si adune toate gandurile, incercand sa le puna in ordine. Sta asa ceva timp. Pe o banca ferita de priviririle tuturor, ferita chiar si de stralucirea soarelui ce da sa apuna..

<< Sentimentul ala...este acelasi ca si atunci cand au murit. Aceleasi camere plina de copii, acelasi zgomot tulburator, rasete, tipete, ce se imbinau haotic intr-un dans al sunetelor, patrunzand prin mintea sa, zgariindu-ti auzul fin si prelingandu-se pana in interiorul rece si intunecat al inimii. Cuvintele, toate par un joc naucitor fara de sfarsit al mortii. Pana la urma nu-l intelege nimeni. Singur si-a trait copilaria inecandu-si tristetea in paharul plin cu otrava al vietii, singur e si acum, chiar daca Ray ii imparte iubirea, ii alina sentimentul acela ce ii strabate sufletul ca un fior de gheata, si singur va muri. Un singur gand ii mai trece prin minte. Cuvintele spuse de tatal sau ii rasuna in minte ca un ecou." Invata sa viisezi...pentru ca visele sunt franturi din realitate. ">>
Inspira adanc si o ia spre liceu. Nu stie de ce dar acolo il atrage ceva, acolo vrea sa vada ceva.Cu pasi mici se indrepta spre ea. In fata portii licelului se opreste si priveste cladirea ce se impunea inaintea lui.Chiar acolo isi va petrece zilele?
Ar trebui sa-l sune pe Ray, sa-i zica sa vina sa-l ia, insa simte nevoia sa fie singur. Inima sa e pustie, ingropata sub atatea sentimente ciudate ce-i tresar fara a le putea controla. Trece de la iubire la ura, de la bucurie la tristete, de la zambet la lacrimi. Isi simte inima ca o paleta in care se imbina toate culorile vietii, de la cea mai alba pana la cea mai intunecata. Priveste cerul si isi aduce aminte de singura persoana care l-a ajutat atat de mult pana acum, Yuri. Cate sfaturi nu i-a dat acesta, de cate ori nu l-a scapat din ghearele mortii.
Mergand pe aleea pustie, inspre acel gol rosiatic ce-si varsa razele sangerii peste un pamant scaldat in pacate, simte o lovitura puternica in spate si cade lesinat.

<>

In momentul in care un sarut violent ii acapareaza buzele, Thony deschide ochii, incercand sa risipeasca ceata din privirea sa. Imaginea devine tot mai clara.
E intr-o masina. Mainile ii sunt legate la spate. In fata sa, un tanar pare sa se distreze foarte bine, cu trupul fragil al baiatului. Nu i-a fost greu sa-si dea seama ca cel de deaspura sa este chiar Atsushi.
Thony incearca sa miste capul, insa mainile ce i-au cuprins fata intr-o stransoare violenta il impiedica sa faca asta. Un fior ii strabate trupul si isi simte buza amortita. Muscatura aplicata asupra ei l-a facut pe baiat sa scoata un geamat usor, astfel incat cel de deasupra sa sa isi introduca limba in gura baiatului, explorand-o si savurandu-i gustul dulce al buzelor. Mana lui Atsushi isi face loc pe sub pantaloni tanarului, apucand acea zona sensibila si strangand-o. Cu cealalta mana ii rupe camasa si isi indreapta buzele spre trupul inocent al baiatului, muscandu-l de sfarcuri si lasandu-i mici dare de saliva pe trup. Respiratia apasata a lui Thony rasuna in toata masina. Se pare ca cei de langa el se distreaza de minune privindu-l. Buzele celui de deasupra sa isi fac drum pana la zona intima a baiatului, sarutand-o cu nesat.
Thony se simte scarbit. Nu intelege de ce trupul sau reactioneaza la acele atingeri dezgustatoare, la acele saruturi odioase de care are parte in momentul asta.

Amintiri uitate [yaoi] -Capitolul 18

Culoarea portocalie a liceului, transforma acea institutie, intr-o noua casa destul de primitoare pentru unii, insa destul de plictisitoare pentru altii..
Thony s-a oprit inca de la intrare, ezitand sa paseasca prin acea adunatura de copii curiosi si enervanti. Nu i-a placut niciodata zgomotul si tipetele tuturor. De fapt nu a avut niciodata un prieten adevarat pana sa-l cunoasca pe Yuri. O chestie ciudata ii renaste in suflet. Nu e un sentiment oarecare. N-a mai simtit niciodata asa ceva. E o curiozitate aparte, ce-l indeamna sa inainteze spre un nou inceput. Ray il priveste oarecum amuzat de fata ce o afiseaza baiatul. Se vede ca liceul e ca o casa a groazei pentru el. Vor incepe toti sa puna intrebari stupide la care nici macar baiatul nu stie ce sa zica. Ce va raspunde cand va fi intrebat unde sunt parintii lui? Sau unde locuieste. Daca are frati, surori? De ce a venit la liceul asta?
-Nu vreau sa intru in casa asta de nebuni. Hai sa plecam, Ray! Nu-mi place aici. E prea multa agitatie si prea multa lume. Ma indispune. Mai bine hai acasa. N-o sa mai am energie pentru la noapte sa sti, daca ma lasi aici. O sa ramai fara portia ta zilnica de perversitate.
-Nici sa nu aud. Nu ma santajezi tu pe mine. Vei merge la liceu si daca va trebui sa te tarasc de par pana aici. E foarte important sa inveti sa socializezi cu oamenii. Eu trebuie sa plec. Vreau sa ma suni imediat ce termini orele sa vin sa te iau.
-N-am nevoie de tine! Pot sa vin singur. Daca aveam nevoie de o dadaca atunci imi luam una. Tu nu esti decat tipul cu care ma culc. N-ai niciun drept asupra mea pana la urma.
-Taci! Sa nu aud niciun cuvant. Vei ramane aici fie ca vrei, fie ca nu. Si am un drept. Am dreptul sa te iubesc, nu-i asa?
Cantaretul il saruta pe baiat, nepermitandu-i acestuia sa mai scoata vreun sunet, iesind pe poarta liceului. Thony ofteaza prelung si se indrepta catre intrare. Este coplesit de ganduri. Cuvintele lui Ray ii rasuna in minte ca un ecou. Ce a vrut sa spuna?
Pasii il poarta fara sa-si dea seama pe niste scari, ce s-au intins in fata sa. Interiorul liceului pare deosebit. Peretii albi si gresia crem ii dau acestuia o infatisare de spital, insa tipetele si rasetele copiilor tradeaza aceasta impresie. Chiar daca pana acum nu a observat, multe priviri sunt atintite asupra sa. Multe zambete sirete se pot deslusi pe chipurile celorlalti. Baiatul urca scarile privind o bucatica de hartie pe care sunt scrise doua numere; 3/24. Nu stie ce reprezinta acele cifre, dar nici nu se osteneste sa intrebe pe cineva. Nu simte vreun interes deosebit, in a afla semnfificatia acelor numere, asa ca va urca pana cand isi va da seama. Oare cat de lungi sunt acele scari?
Neatent, fiind purtat mai mult de trup decat de minte, se ciocni de un baiat, ce a iesit din coridorul etajului cu o tava pe care sunt niste pahare. In urma acelei lovituri, substanta cafenie a ajuns pe camasile imaculate a cinci baieti, ce par a discuta pe un ton foarte aprins, o tema foarte interesanta. Infatisarea impunatoare a acestora il face pe tanarul cu paharele sa tremure necontrolat. Privirile reci si pline de dispret par a ii strapunge pe cei doi baieti.
-O prada noua! spuse unul dintre ei, indreptandu-se spre Thony.
Tanarul ridica privirea spre strain. Ii observa chipul minunat si ramane cu ochii atintiti asupra lui. Parul lung ii atarna pe umeri, iar ochii negri ii intuneca privirea, facandu-l sa para un adevarat zeu al mortii. Camasa deschisa la primii nasturi, lasa sa iasa la iveala un trup bine lucrat.
-Esti nou, nu-i asa?reia acesta. Nu te-am mai vazut pe aici. Inseamna ca azi iti facem petrecerea de bun venit. Apropo, daca vei vrea vreodata sa devi barbat, spuse strainul dezbracandu-l din priviri, intreaba de Atsushi.
Thony il priveste indelung si se ridica zambind. Se indreapta spre tanarul pe care l-a lovit si ii intinde mana, indemnandu-l sa aiba incredere in el. Baiatul se uita la adolscent si il prinde de mana, ridicandu-se.
-Imi pare rau ca m-am ciocnit de tine. Imi pare rau si pentru cafea. Sa-mi spui cati bani trebuie sa-ti dau. Cat despre ei, stai linistit nu-ti vor face nimic.Nu-s decat niste primate inalte si fara pic de creier. Poate daca v-ati pune creierul si voi la un loc ati forma un singur neuron si asa ati sti sa evoluati si voi de la primate la un copil; de trei ani. Ar fi o mare realizare. Asa ca faceti-ne un serviciu si dati-va drumul pe geam.
Thony zambeste sarcastic si il apuca pe baiatul pe care l-a lovit de mana, urcand scariile. In spatele lui cei cinci ard de furie. Un zambet plin de rautate apare pe fata celui ce se luase de Thony. De fapt, n-avea idee cu cine se pune. Cei doi baieti urca pana la ultimul etaj. Pe holul institutiei se opresc si Thony indreapta privirea spre baiat.
-Eu...eu...imi pare rau! spune acesta pe nerasuflate, facand o plecaciune in fata lui baiatului. N-am vrut sa te bag si pe tine in cearta asta . Nu trebuia sa intervii, acum o sa ai si tu probleme din cauza mea. Poate nu sti, dar baiatul brunet cu parul lung e chiar cel ce a preluat conducerea scolii. Parintii sai sunt proprietari unui lant de firme de avocatura, "European Union" . Niciodata nu intra in incurcatura pentru ca parintii sai il scapa intodeauna. Ceilalti patru sunt mai mult sclavii, decat prietenii lui. De fapt, el niciodata nu a avut un prieten. E atat de singur...din cauza asta e asa.
-Il iubesti , nu? intreaba Thony zambind. Si inca foarte mult. Nu te pot condamna pntru asta. Apropo, cum te numesti? Eu sunt Thony.
-Sh...Shiichi Marukawa. Incantat de cunostinta. As vrea sa te pot rasplati cu ceva pentru ceea ce ai facut pentru mine.
-Shiichi, de fapt, ai putea sa ma ajuti cu ceva. Ce inseamna 3/24? intreaba Thony, aratandu-i biletul putin mirat.,
-Etajul trei, sala douazeci si patru. Esti in clasa cu mine. Esti nou venit?

Amintiri uitate [yaoi] -Capitolul 17

-Thony, sopti vedeta, apropiindu-se d eel si zambindu-i. Totul va fi bine. Nu voi mai permite nimanui sa te ia de langa mine. Vom ramane immpreuna pana cand moartea ne va desparti.
vedeta se aseza in spatele baiatului in genunchi si-l lua protectiv in brate. Thony isi lasa capul pe pieptul cantaretului privind cerul innegrit. Ploaia ce cade e rece, fanadau-l pe baiat sa tremure necontrolat. Corpul sau reactioneaza la ceva ce el nu simte.
-Thony, continua Ray. Vezi ce se intampla daca esti trist? Si parintii tai plang. Totul reationeza la sentimentele inocente ale unei persoane. pana si cerul sufera, chiar daca tu crezi ca esti singur in lume, totdeauna e cineva care te vegeaza pana la sfarsitul vietii. La inceput au fost parintii tai, care te-au iubit i te-au crescut cum au stiut ei mai bine. Ei ti-au dat acesti ochi de care m-am indrogostit eu, aceste buze pe care nu le voi putea niciodata uita, acest trup ce-si lasa parfumul dulce in pat, si nu stiu ce m-as face fara caldura lui. Acum sunt eu. Cum parintii tai te-au iubit pe tine si au fost fericiti ca te-au vazut, au apucat sa te vada crescand asa ar trebui si tu sa zambesti ca ei au plecat oin lumea asta. Crezi ca puteau fii mai fericit aici decat acolo, unde nu exista suferinta? Chiar daca tu nu-i vezi, sunt sigur ca totdeauna le-ai simtiti prezenta.
Baiatul a ramas cu rpivirea fixa spre cer. Un zambet s-a schitat pe cipul sau si ochii sai verzi s-a indreptat automat catre chipul vedetei.
-Sti ce? spuse Thony zambind, ai dreptate. Cum de nu mi-am dat seama pana acum? De ce am fost atat egoist si nu am vazut adevarul din spatele aparentelr. Multumesc Ray. Multumesc ca ma iubesti cum te ubesc si eu.
Vedeta il priveste apropae uimita de maturitatea tanarului. Il apuca de mana si-l trage peste el, pe iarba plina de apa.
-Ra...
Insa baiatul nu mai apuca sa zica nimci, buzele fiindu-i acaparate de un sarut. vedeta isi fgacu loc [rintre buzele rozalii si catifelate ca petalele de trandafir ale baoiatului, explorand in voie fiecare coltisor, deja cunoscut pentru el, dar ce-l indemna intotdeauna sa il cunoasca si mai ine. Bratele lui Thony se plimbau prin parul auriu al vedetei statea rasfirat pe fruntea sa, in timp ce picaturile de pliaoe se scurgea necontenite, peste trupurile fierbinti ale celor doi. Incet, vedeta ridica tricoul baiatului, facandu-l pe acesta sa tremure din fce in ce mai tare. Fralaca pasiunii ardea mocnit in sufletele lor, incalzindu-i si protejandu-i de figurl de afara. Caldura iubirii era cea mai buna arma imnpotriva lacrimilor cerului. Ray inmversa rolurile, sarutandu-i gatul baiatului sio muscandu-l pana cand semene rosii se puteau distinge ca si cum ar fi tatuate pe trupul mic al baiatului. Buzele reci ale vedetei isi facea drum pe abdomnul tanarului, facandu-l pe acesta sa scoata cateva gemete lipsite de vlaga. Nu parea sa-i intereseze daca ii vede cineva. oricisum servitorii erau obisnuiti cu astefl de privelisti, asa ca nu-i mai mira deloc daca-l prindeau pe ray cu vreun baiat sau vreo fata in locuri cu o vedere extraoridnara din partea altora.
cantaretul isi indeparta la randul sau tricoul, lipindu-si corpul de cel al tanarului. ii9 simtea vibratiile de placere si-i auzea scancetle ce se auzea in sunetul pur al ploii. fara a irosi prea mult timp, Ray ineparta si pantalonii baiatului, pentru ca mai apoi sa renunte la singura piesa de vestimentatie ce o mai purta si anume boxerii. Apoi incpu sa-l imbrace cu voalul saruturilor, parcugandu-i fiecare centimetrudin corp,si imbatandu-se cu prfumul dulce al baiatului. Ii musca cu nesat sfarcurile intarite de frig, facandu-l pe acesta sa scoata alte cateva scancete ce-l faceau multumit pe deplin pe cantaret. Isi indeparta si el restul vestimentatiei ce o purta si il privi zambitor pe Thony. fata sa era atata de frumoasa, pielea lui fina il indemna pe Ray sa vrea din ce in ce mai mult de la el. ISe apleca si-si trecu limba peste buzele micului sau inger, patranzandu-l apoi rapid.


-N..
Un scancet de durere se auzi din partea tanarului si la crmilie se prelinsera pe obrajii baiatului. TInea ochii deschisi privind spre cer. Nu e trist, de fapt e chiar foarte fericit.
-esti bine? intreba Ray speriat ca ar fi putut sa-l raneasca. Insa in locul unui cuvant primi un zambet ce-l facu sa rasufle usurat si sa-si continuiepatrunderea. Durerea se transforma iin placere, iar lacrimile incep sa dispara. Dupa zeci de minute petrecute sub imperiul ploii, intr-o uritate ce rar intalneai, in care aripile vanului sunt singurul tau cearsaf de stain, iar ploaia te invaluie cu aura sa misterioasa cei doi se ridica de jos indreptandu-se spre vila.
-Trebuia sa plecam, zambi Ray. Azi e prima ta zi de liceu. m-am asigurat si te-am dus la un liceu de baieiti. daca mi te fura vreo fata? dar si la baieti e riscant.
ray pare destul de ingrijorat de situatia in care se afla. Insa un mic sarut din partea tanarului de langa el il lasa mut de uimire.
-ce te face sa crezi ca te voi parasi. Tu ai fost singurul pentru mine, esti si vei ramane singura fiinta pentru care traiesc si acre ma face sa simt ceva ce niciodata n-as putea descrie in cuvinte. Asa ca nu ai de ce sa fi gelos, pisicuto.

"Pisicuta?! tuna ray in gandul sau. cu cine crede ca vrobeste. Eu nu sunt o pisicuta. El mai degraba seamana cu un ursulet de plus. Imi vine sa-l apuc de obraji si sa-l sarut intr-una , ramase vedeta pe ganduri."
-Hei, Frumoasa din gradina adormita, trezeste-te. Eu ma duc sa fac dus, zambi baiatul. Ai reusit sa ma murdaesti cum, zici ca sunt scos de la o baie in noroi.
ray zambi si aproba din cap.
-Da ,da . trebuie sa facem baie. hai sa afcem baie. Trebuie sa te ajut sa te speli pe spate si...prin alte parti greu accesibile! afisa Ray o fata de pervrs, indreptandu-si privirea fuincul baiatului.
-ray. Adult pervers ce esti. iti da omul un deget si tu ii iei toata mana. Ce ma voi face eu cu un sot asa ca tine. iti dai seama, va trebui sa gatesc, a si sper ca ai asigurare la casa. Cand am gatit ultima oara am dat foc aragazului, am lipit o clatita de tavan, oricum parea o moda noua, mi-a placut. ma rog si am facut masina de spalat sa explodeze, nu de alta dar cred ca am pus un pic mai mult detergent. Patru kilograme. Si lam bagat acolo unde am bagat hainele, ca dincolo nu incapea.
Vedeta incepu s rada. cat de naiv era baiatul, Ii afce semn sa se duca sa-si faca dus ca el isi va face in camera de vis-a-vis. Ce s-ar intampla daca Thony ar pati ceva? Ar mai trai oare? Nu...Nici nu vrea sa se gandeasca la asta. Cat timp e langa el nu se poate intampla nimic. Nimeni si nimic nu-l va rani. Sau asta credea pana cand au ajuns la liceu si au avut parte de un soc total.

Imediat ce au intrat pe portile liceului, Thony a ramas mut de uimire. In fata lor se inalta o cladire imensa, cu cinci etaje. Portile verzi te indeamna sa patrunzi inspre un alt viitor, iar ciresii iti astern inca de la primul pas un voal de petale rozalii, ce te ademenesc cu mireasma lor ametitoare.

Amintiri uitate [yaoi] -Capitolul 15

Thony ramane putin mirat uitandu-se putin la Ray. Nu a mai mers la liceu pana acum. Nu i-a placut niciodata sa stea in preajma unor necunoscuti. sa fie supus la intrebari la care nici macar el nu are raspuns. sa fie judecat si criticat pentru ceea ce e . Cand era mic era cu totul alta persoana insa trecerea tiimpului i-a schi8mbat mentalitatea si felul de a fi. Acum in locul acelui copil glumet, a ramas doar o masca pictata de culoarea amagitoare a tristetii si stearsa de lacrmile inecate in crunteloe amintiri. E greu sa fi ceea ce nu esti atunci cand circumstantele in care traiesti yte obliga sa te schimbi intr-o alta persoana. Priveste in jurul sau si da peste ochii plini de iubire ai lui Ray. Atunci fata baiatului devine expresiva si un mic zambet isis face aparitia pe chipul sau.Se aseaza pe canaeaua din ling si priveste podeaua. Cantaretul io observa chipul ingandurat si se apropie de el, asezandu-se imn genunchi in fata sa.
-Thony...trebuie sa vorbim. Am foarte multe lucruri pe care as vrea sa le aflu. De aceea as vrea sa te muti cu mine. Astazi vei dormi la mine, fara niciun comentariu. Am sa te invat sa traiesti o noua viata. Am sa te fac sa cunosti sentimentul de iubire. Niciodata n-am sa-ti mai dau drumul, iti jur, nu te voi lasa sa pleci de langa mine., pana cand moarta ne va desparti. thony, vrei sa te caswatoresti cu mine? Bineinteles la optsprezece ani. Te iubesc.
-Eu...eu...
Baiatul intoarce privirea, dar fata lui este prinsa de mana lui Ray si privirea vedtei o strabate pe a sa, ca o raza ce strapunge fata palida a pamanatului. Ochii lui Thony par a ascunde in intunecimea un ocean de lacrimi acumulate in atatia ani. Acum insa totul; pare prea mult de suportat. Simplul fapt ca i-a spus acele doua cuvionte l-au facut sa scoata la suprafata acea sensibilitatedi9n inima sa.; Insa...ce inseamna sa iubesti? Ce simte el pentru cantaret. daca nu va reyuusi sa-l faca fericit? daca diin vina sa ray ar putea pati ceva? Deschide ochii larg si da drmul lc rmilor sa curga in voie pe obraz.
-Imi pare rau! zise Thony suspinand. Nu pot! Nu pot sa fac asta. Spui ca ma iubesti, insa nu-i adevarat. Nu poate fi. Dece ai iubi pe cineva ca mine. Cineva ce se drogheaza cu somnifere, ce nu face altceva decat sa-si planga de mila. Poate ca am spus ca te iubesc...insa m-am inselat. Ceea ce simt eu nu e iubire. De fapt e doar...un sentiment oarecare. Iarta-ma! dar eu...eu nu teb iubesc. M-am culcat cu tine...din curiozitate.
ray statea si il privea tulburat de cuvintele baiatului. Ochii varsau lacrimi amare ce se scurgeau necontenite pe fata sa si pierzandu-se pe marmura rece. Cu ce a gresit? CDe nu a facut bine? Incrunta ochii si-l apuca de mana pe Thony , tragandu-l cu putere de brat pe scarile vilei. Thony inca nu realiza ce se intampla, ce vrea sa faca vedeta. Ajunsi in dormitorul lui Ray, acesta il arunca in pat si incuie usa. Isi rupse camasa de pe el nervos si o arunca pe podeaua intunecata. La fel facu si cu palatalonii. Apoi lua cureaua de la ei si se apropie amenintator de Thony carev se uita infricosat la barbat. ray se urca in pat, prinzandu-i picioarele lui Thony cu aole sale si legandu-i mainile deasupra capului. Ii ridica tricoul sarutandu-i abdomenul, si muscandu-l cu pasiune, lasandu-i baiatului mici vanatai pe corp.
-Zici ca ai stat cu mine din curiozitate, nu? hai sa-ti satisfac eu curiozitatea asta.Am sa te fac sa nu uiti in viata ta noaptea asta. iti voi arata ce inseamna cu adevarat sa fii curios. Doar sti ce se zice , nu? Curiosii mpor repede.
baiatul nu indranea sa zica nimic. Doar tinea ochii inchisi si tremura. Oare gresise? Insa urmatorul gand ste intrerupt de o durere extrem de mare in partea de jos a corpului. Fara nici macar un avertizment, Ray l-a patruns cu putere. Ochii ii sunt mari si lacrimi amare se scurg pe chipul sau inocent. Nu indraznea sa-l priveasca in ochi pe cel ce tocmai ii sfasiase inima. Acum nu mai simtea decat acea senzatie ciudata in corp. Acea durere ucigatoare ce-i strapungea inima asemeni unui pumnal. Simtea atingerile pline de dornita ale lui Ray. Buzele vedetei isi faceau drum spre zona intima a baiautlui,facandu-l pe acesta sa scoata cateva gemete de durere. Apoi iar era patruns cu putere. Sfarcurile salle ii erau muscate cu pasiune si corpul era acoperit cu urme lasate in urma acel;or stransori. Ciudata a fost ca niciodata , cat timp Ray si-a satisfacut placerea nu l-a sarutata pe buze. Lucur ce il facea pe Thony sa se simta mizerabil. Ca cel mai mare gunoi din lume. Scena continua asa pana cand, lipsit de putere baiatul lesina in bratele cantaretului. vazand ca nu mai are niciun fel de reactie ray se opri si-l lua in brate, lipindu-si trupul infierbantat de al baiatului. Ii auzea respiratia greoaie si regreta enorm ceea ce facuse. dat timpul nu poate fi dat inapoi.
-E numai vina ta! Doar a ta! De ce a trebuit sa zici lucururile alea? Uite in ce stare esti acum. Prostule, esti un mare idiot! tipa Ray,ridicandu-se si luandu-si paltanlonii pe el. Desi jurase ca nu-l va rani niciodata tocmai asta a facut. Deschide usa, dar in fata sa statea ingrozit Yuri. Se uita la fratele sau si ii dadu un pumn, reusindu-l sa-l tranteasca la podea. Apoi isi indrepta privirea catre patul in care zacea Thony. Se duse la el si il infasura in cearsaf, luandu-l in brate. Cand s-a intors insa l-a vazut pe Ray in usa.-sa nu te mai atingi de el, ai inteles?Sa nu te mai prind ca te mai apropii de el! tipa Yuri. parca ziceai ca-l iubesti. Am renuntat eu la el si ti l-am lasat tie. El a venit cu tine pana la mama-naibii. Ti-a daruti tot ce a avut el mai bun si tu ce-ai facut? Esti un mare idiot! Te iubeste, prostule! Te-a iubite si te iubeste, cum ii poti face asta?
-Scuteste-ma cu stupizeniile tale. Nu ma iubeste si nu ma va iubi niciodata. Singurul lucur care il vrea la mine sunt banii, celebritatea mea. E la fel ca ceilalti, un gunoi. Chiar el a zis ca nu ma iubeste.
-Uneoir ma intreb daca ai mai multi neuroni de unul de capul ala gol
! De unde ctrezi ca stie el daca te iubeste sau nu? A fost singur de mic. Crezi ca la invatat cineva sa iubeasca? Crezi ca el stie ce simte, stie in cine sa aiba incredere cand toti il tradeaza si il paseaza mai departe fara sa le pese de nimic. Tu habar n-ai prin ce a trecut. Nici macar nu-l cunosti si iti permiti sa... Sau crezi ca esti singurul copil ce sufera din lume? Crezi ca doar tu ai fost tratat asa? Tot ce sti sa faci e sa ii trateazi pe ceilalti ca cele mai mari rahaturi de pe pamant. Deschide ochii frate, lumea e plina de oameni ca tine!
Ultimele cuvinte l-au lasat pe ray cu privirea atintita spre pamant. Observa um iubirea vietii sale se indeparteaza tot mai mult de el, dar parca o bariera ii sta in cale. De ce nu poate striga de fapt cat der mult il iubeste?L-a lasat sa plece si asta s-ar putea sa fie cea mai mare greseala din viata sa. Cade in genunchi apasat de o forta imsena. Se gandea la Thony. Ce a facut? oare ce face baiatul? E bine?
Pe drum Yuri conducea cu viteza spre apartamentul celor doi. Isi mai privea prietenul din cand in cand si ofta ingandurat. oare ce s-a intamplat intre cei doi de s-a ajuns la asa ceva.? Dupa cateva minute de mers cu masina, acetsa orpi in fata blocului. Ilo lua in brate pe bbaiat, urcandu-l pana in apartament, unde il aseza pe patul moale. Ii mangaie trupul plin de vanatai si se apropie incet de gura lui. Ii mangaia buzele cu arataotrul, incercand sa pinda savoarea lor pe degetul lui. Il imbraca in pijamale si il inveli, asezandu-se langa el. Luna lumineaza incaparea. razele sal uairii incerca sa aduca acea culoare rozalie in obrajii baiatului. Stelele ii vegheaza etern somnul. Clipe, minute, ore oate par a ramane suspendate inttr-o ultima sclipre a vietii. Durere, teama, iubire un amestec haotic de setnimente se incurcau intre ele formand un singur freamat al inimii. Diminieata alunga acea liniste infernala din toiul noptii. De afara deja rasuna masinile, ce claxoneaza puternic. E ora noua. Yuri deschide ochii, insa prima privire ce o arunca il lasa infricosat. Thony nu e nicaieri, Il locul sau, pe perna imbibata cu parfumul sau sufcant e un bilet.

" Iti multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine. M-am dus la Ray. Iarta-ma pentru toate problemele ce ti le-am cazuat ieri. A fost vina mea. Numai a mea, pentru tot ce s-a intamplat. ray nu a facut nimic. iarta-ma ca n-am reusit sa te iubesc asa cum ma iubesti tu pe mine.

Amintiri uitate [yaoi] -Capitolul 16

-Prostutlu, se pre ca nu poate trai fara el. sper ca ray sa intelega asta.

La vila catnatertului se auzi seoneria de la usa. Serviotarea deschise si in fata sa aparu Thony. Stetea si privea in interiorul casei. Fata il pofti in salon si il invita sa se aseze, apoi urca sa-si anunte stapanul. La auziul vestii Ray a ramas ingrozit. CE va face, cum va da ochii cu el? isi lua halatul pe el si cobori in graba. Pe canapeaua din piele il vede pe baiat stand ganditor. Se apropie cu pasi inceti de locul in care statea baiatul.
-Ce cauti aici? spuse ray pe un don cat se poate de dur. Ai venit pentru partea a doua? Nu stiam ca itit place sa fiu asa agresiv. Daca imi spunei dinainte asa decurgea totul intre noi...Poate ca era mai bine...Poate ca atunci...
-taci! Doar taci!tipa Thony indreptandu-se cu pasi rapizi dar totodata nesiguri spre baitul din spatele canapelei.
Chiupl baiatului reflecta o durere sfasietoare. Atatea lucruri i se intamplasera incat nici nu mai stia in cine sa creada, in ce sa spere. Ochi-i sunt inecati in lacrmi , ce se scurg necontenit pe chipul sau, pierandu-se in neant. In linistea apasatoare se auzea doar cateva suspine ale tanarului.
-NU mai vreau! Nu mi-a plac ut deloc! Tpotul a fost...a fost...oribil. M-a simt dezgustat. Mi-e sila de mine. Dar e numai vina mea. Iarta-ma! Tu ai fost atat de bun cu mine;m-ai ajutat, m-ai protejat, mi-ai oferit ceva ce altii nu au fost in stare sa imi dea. Si eu ce am facut? Am fost un idiot. Iarta-ma...dar eu...simt ceva pentru tine. Simt ca atunci cand esti cu mine inima bate ca si cum ar vrea sa iasa din piept, cum fiecare zambet de pe chipul tau e menit sa-mi aduca mie fericirea eterna de care am nevoie. Dar ieri...cand m-ai tratat asa am crezut ca inima mi se sfarama. Ca si cum ceva ar strivi-o; ceva mai puternic de gandirea mea. Nu inteleg ce sunt lucrurile astea. Nu stiu daca asta e curiozitate, iubire sau doar ceva obisnuit. Nu am avut pe nimeni sa-mi zica te iubesc pana acum.
Cantaretul pleca fata privind spre podea. Picaturi fierbinti se scurgeau pe fata sa. Ininta spre baiat si-l trase in bratele sale. Il strangea la pieptul sau, ca si cum ar fi pentru ultima oara. Baiatul strangea camasa vedeteei si isi lasa lacrmile sa se scurga. ray il indeparta putin si-i zambi dulce. Ii atinse buzele cu degetul si ii mangaie chipul.Il lua de mana si-l trase dupa el in dormitorul de la etaj, unde il intinse pe pat si se aseza langa el. Nu avea de gand sa faca nimic astazi. Tot ce vor face va fii sa stea imbratisati, pana cand lumea din jurul sau se va transforma int-una perfecta, unde visele exista si totul e posibil. Thony isi tinea capul pe pieptul cantaretului, si acesta isi trecea bland mana prin parul lui.soptindu-i intr-una doua cuvinte: "Te iubesc..."
Clipele treceau, orele isi scurgeau secundele infinite spre o lume noua. Totul insa parea nesfarsit. Acea fericire din inimile celor doi era de neatins. Vorbele nu mai erau de prisos, acum singurul fel de a vorbi era prin limbajul trupului. Mangaieri ploine de pasiune, sarutari infundate de dorinta izitoare de a sta imbratisati pana la sfarsitul lumii, chiar daca acetsa va fi peste o secunda, o ora sau peste milioane de ani. Nu le mai trebuia nimic. Se au unul pe altul si e de ajuns.
La un moment dat Thony ridica privirea spre canatert si-l privi dornic de a spune ceva. Misca putin buzele si incerca sa murmure cateva cuvnte care de abia se fac auzite.
-Ray...sti, intrebarea de azi..
Vedetaii ridica fata si-l privi in ochi.
-Ssst! Nu te-am intrebat asa cum trebuie. Fii atnt acesta ridicandu-se din pat si scotand o cutiuta din sertarul de langa pat. Thony layson, vrei sa auzi in fiecare dimineata cat de mult de iubesc? Vrei sa ai parte de sarutari fierbinti si nopti pline de pasiune? Vrei sa te casatoresti cu mine?
Thony il rpivi un pic mirat si zambi siret.
-Uite cum facem, spuse baiatul. daca promiti ca nu mai tipi, nu mai esti agresic si imi mai pregatesti pedespe ca acelea din Franta s-a putea sa vreau sa am grija de tine pana cand ramai fara dinti, bani si impotent. Poate si dupa aceea, mai vedem.
Timpul trece fara ca acestia sa para a baga de seama .
-Thony, ce ai de gand sa faci cu fratele tau? Il vei ierta? Sa sti ca atunci cand am vorbit cu el...parea atata de trist. mai bine ar fi sa-l ierti.
baiatul inchise ochii, semn ca discutia a atins un punct foarte sensibil si nu mai vrea sa continuie. Se ghemuieste in bratele cantaretului si adoarme linistit.
Dimineata isi revarsa splendoarea peste intreg curpisul scaldat in lumina pala a soareui. cateva raze rebele mangaiau interiorul camerei in care cei doi indragostiti dorm. Ray deschide ochii incet si, ca o rpiam imagine ii apare chpiul iubitului sau. este de abia sapte dimnieata Are de gand sa-l mai lase sa doarma Se ridica cu grija din pat pentru a nu-l trezi pe baiat si se indreapta catre baie, unde il steapta dobisnuitul dus matinal.
Picaturile fierbinti de apa ii curg pe parul brunt si se3 scurg pe abdomenul sau bine facut, , urmand linia muschilor pana se pierd pe greisa dusului. Aburii ii invaluie trupul cu o aura misterioasa.
Se mai aude doar zgomotul linistitor al apei, ce spala fiecare gand ce il absoarbe in interiorul sau vast.

Dupa circa o jumatate de ora, timp in care vedeta lasastropii de ploaie sa-i mangaie trupul bine configurat, iesi din baie, purtand o pereche de bermude verzi, cu mici insemne albe. Pectoralii ii sunt descoperiti lasand sa iasa la iveala un abdomen de invidiat. Pasii il purtaraspre dorimtourul in care il lasase pe tanat dormind. Amintirle noptii trecute ii reveneau in minte, facandu-l sa schiteze din nou un zambet . Pirdut prin ganduri nu observa cand a ajuns in camera. Priveste in jurul sau, si vede patul gol. Speriat ca baitul a disparut, intra grabit in camera si incepe sa-l caute disperat. Tot ce se mai simte, este parfumul dulce si persistent al baitului. Toata camera parca il invoca, sub forma unui miraj. Razele soarelui redau avcea iluzie ca o ultima sci;lpire de4 speranta. Insa imaginea lui nu apare nicaieri. Unde e? De ce a plecat? Ray deschide fereastra si il cauta cu rpivirea pe baiat. Rasuflarea vedetei se opreste pentru cateva moment, apoi se fgace auzita din nou. P_eisajul din fata lui il face sa ichida ochii si sa sciteze un mic zambet. baiatul era in gradina casei. cand a ajuns acolo si cum, nu se stie, insa modul in care statea il face pe cantaret sa cada pe ganduri pentru cateva secunde.
Thony sta in fata fantanii, privind pierdut spre un punct anume. vantul , cu adierile sale usoare ii ravasteste parul, lasandu-i cateva suvite rebele sa zboare in toata splendoarea sa. Ochii baiatului par indreptati spre ceva anume. Un crin alb se inalta in fata lui, captivadu-i gandurile si facandu-l sa cada intr-o stare meloancolica. vedeta cobori in gradina vilei si se opri in spatele baiatului. Inca ii mai admira frmusetea sfasietoare. Simte cum dragostea arde in sufletul lui. Ciudat sentiment. Te arde pe interior si tot odata iti ingheata sufletul. Cum poate asa ceva sa se intample, doar prin pronuntarea unui siongur cuvant.extsita atat de multa putere in cuvantul iubire? Care e semnificatia lui adevarata?
-E ziua lor! murmura thony. Azi e ziua cand au murit...mai murmura acesta fara prea multa vlaga. Suspinul sau se face auzit in fosnetul vantuluui. Dupa ce mentiona aceste cvuinte se facu o liniste iesita din comun. Nimic nu se mai auzea. Frunzele au incetat sa se mai miste, pasarile si-au oprit pentru cateva secunde ciripitul. Soarele incepe sa fie acoperit de nori grei, ce-si intideau imparatia peste intreg cuprinsul scaldat in amintiri. Valul lor sur nu mai permitea nici macar unei raze sa-i strabata portile ferecate de ploaia ce incepe incet incet sa verse lacrimi peste pamant. Un tunet, doua, perturbara acea liniste ce-a pus stapanaire pe intreg intinsul.

Amintiri uitate [yaoi] -Capitolul 14

-Au....se auzi tipatul de durerea al lui Justin. Ce ai patit, omule? Nu esti normal? zbiera acesta la barbatul din fata lui.
-Tu te plangi? se rasti Ray la el. Nu te gandesti deloc la Thony? Cat de greu i-a fost? Era doar un copil si l-ai lasat singur! Nu avea pe nimeni, spune acesta cu o voce stinsa. Linistea se lasa incet peste cei doi. Nici unul nu-si gaseste cuvintele potrivite. Intr-un final Justin incepe sa-i povesteasca tot ce se intamplase de la moartea parintilor sai, pana in prezent.
-Din ziua cand am plecat, lumea s-a prabusit peste mine. Nu am putut dormi zile intreg. Chipul lui imi bantuia mintea precum o fantasma readusa de clipele amintirii. Imi aminteam fiecare moment petrecut cu fratele meu. Intr-o zi, cand mergeam trist pe strada un barbat m-a vazut si i-a placut foarte mult de mine. Asta s-a intamplat acum ceva timp. L-am cautat pe Thony, iti jur ca l-am cautat, dar nu l-am putut gasi. Si atatia ani au trecut ca stropii de ploaie, unul dupa altul scurgandu-se pe un suflet inocent ca al lui si curatandu-l de sentimenetele iubirii.
Povestea vietii lui este destul de trista si intr-un fel Ray il intelege de ce a procedat asa. Vrea sa spuna ceva, insa este intrerupt de zgomotul facut de usa care tocmai s-a deschis. A crezut ca este doctorul, insa cand priveste persoana care se afla in fata usii, atat el cat si Justin au parte de un soc: era chiar Thony si nu arata prea bine. Fata lui este scaldata in lacrimi, iar intregul corp ii tremura.
-Thony!...sare ca ars cataretul, indreptandu-se spre iubitul sau. Ce-i cu tine aici? De ce te-ai ridicat din pat? Cum te simti? si continua cu o serie interminabila de intrebari, pana cand baiatul il opreste:
-Am auzit tot ce ati vorbit. Raspunse acesta scurt, apoi isi intoarse privirea spre Justin, continuand. Cand te-am vazut in avion mi s-a parut ca te cunosc de undeva, dar nu-mi puteam da seama de unde.
-Imi pare...incepu Justin sa spuna, insa fu intrerupt de catre baiat, care schita un zambet:
-Nu trebuie sa-ti ceri scuze. De fapt de ce ti-ai cere? Nu te cunosc si nu stiu cine esti si ce vrei de la mine.
-Thony, sunt fratele tau! Sunt eu, Justin. Te rog, iarta-ma! spune acesta printre suspine. Te implor...
-Tu, esti un strain! Pleaca de langa mine! Apari dintr-odata de nicaieri si-mi spui sa te iert. Cine crezi ca sunt? Ce vrei de la mine? tipa baiatul confuz.
Lacrimi insangerate se scurg necontenit pe obrajii baiatului. Nu poate uita tot ce a patit in trecut pentru ca nu a avut pe nimnei langa el. Cum era aratat cu degetul, cum toata lumea il vorbea pe ascuns. Nu isi poate sterge din minte acea zi, in care era sa moara abandonat pe o banca rece si pstie. Aerul ce-ti spulbera visele , luna ce cresta mantia imbibata cu stropi de apa.
-Ok...Gata. Ajunge. Thony trebuie sa stai in pat, pana cand iti va permite doctorul sa te ridici. Acestea fiind spuse isi lua iubitul in brate si se intoarce cu el in salon, urmat indeaproape de fratele baiatului. Il aseaza cu grija in pat si apoi ii prinde buzele tremurande intr-un sarut dulce si pasional.
Catvea clipe de tacere se instaleaza in camera spitaloului. Deodata tacerea este intrerupta de doctor. Acesta intra in salon, iar cand il vede pe baiat trist pe fata sa se incrunta.
-Acelasi chip....sopti el indreptandu-se spre baiat. Dupa cum i-am spus si domnului Defferson azi am sa te externez, de fapt am sa-o fac chiar acum. Vad ca starea ta s-a imbunatatit destul de mult. Acum poti sa te intorci acasa si sa urmezi instructiunile pe care acesti doi domni ti le vor da. Le-am spus tot ce trebuie sa faci, pentru a nu mai avea astfel de probleme si a nu mai fi nevoit sa ajungi la spital, asa ca te rog sa faci intocmai cum o sa-ti spuna ei. Bine?
-Da domnule doctor! raspunse baiatul zambind. Va multumesc ca ati avut grija de mine. Zambetul de pe fata lui il face sa para atat de inocent, poate chiar naiv, iar ochii lui sunt atat de stralucitori si veseli incat reusesc cu siguranta sa te cucereasca.
Ray se ocupa de obtinerea a doua bilete de avion, pentru a se intoarce chiar azi in New York. Vroia sa faca tot ce-i spusese medicul. Avea sa-l duca pe Thony la liceu si sa aba grija de el. Doar gandul ca l-ar putea pierde il ingrozea. Dupa ce rezolva cu biletele, se intoarce in salon unde il astepta baiatul, Thony este trist.
Fiind ca este ora pranzului, cei doi hotarasc sa mearga sa manance ceva. Se indreapta spre un restaurant din apropierea aeroportului. Se aseaza la o masa mai ferita de privirile curioase ale celorlalti clienti. De ei se apropie imediat o tanara frumos imbracata, purta fusta scurta si un tricou decoltat. Nu parea sa aiba mai mult de douazeci si trei de ani, le zambi si apoi ii intreba ce anume vor sa comande. Ray se hotara repede ce vrea sa manance dar Thony se confrunta cu o adevarata problema. Nu se putea decide intre inghetata de ciocolata si si inghetata de zmeura. Pe amandoua le adora...
Intr-un final se hotara sa-si ia cate o portie din ambele feluri.
-Eu vreau o portie de inghe...incepu baiatul zambind insa fu intrerupt de catre Ray, care comanda si in locul lui. Doar macare sanatoasa si cu multe vitamine. Vroia sa aiba cat mai multa grija de baiat, pentru ca tinea enorm la el. Dupa cateva proteste esuate baiatul se conforma si accepta sa manance, iar pentru desert vedeta ii comanda inghetata. Dupa ce terminara de masa cei doi plecara spre aeroport.
O ora mai tarziu, Ray si Thony se aflau in avion, intr-un separeu, rezervat vedetei. Este o atmosfera foarte placuta. In incapere este un pat imbracat in catifea de culoare rosie, un leptop aflat pe un fel de birou, sau mai bine spus pe o masa destul de mica, un fotoliu si un minibar, plin cu bauturi scumpe. Cei doi stau pe pat. Cantaretul isi tine iubitul in brate, sarutandu-l din cand in cand. In ochii lui Ray se poate citi imensa dragoste pe care i-o poarta tanarului, insa ochii lui Thony sunt total diferiti.
Brusc, vedeta se ridica de pe pat, se indrepta spre minibar, de unde ia o sticla de sampnie si doua pahare de cristal, apoi se intoarce spre baiat, care-l privea uimit.
-Sarbatorim ceva? intreba acesta putin nedumerit.
-Da...veni raspunsul scurt al lui Ray, care zambea pervers.
-Si ce anume sarbatorim? Nu-mi aduc aminte sa avem un motiv...insa cataretul nu-l lasa sa-si termine fraza, spunandu-i:
-Nu avem motive de sarbatorit? Adica tocmai ai iesit din spital si...te iubesc. Spuse acesta srutandu-l...apoi puse sampanie in cele doua pahare.
Atmosfera se incingea din ce in ce mai tare, iar saruturile fierbinti si pline de pasiune nu mai conteneau. Gura baiatului fusese acaparata in totalitate de cea a cantaretului, care o explora in voie, muscandu-l din cand in cand de buza de jos, pe care se prelingea cate un firicel de sange, de un rosu aprins, care era imediat lins de catre Ray. Acesta insa nu se multumea doar cu atat...vrea din ce in ce mai mult.
Saruturile date de catre vedeta il fac pe baiat sa tremure. Simte cum este absorbit intr-o lume in care dragostea si pasiunea nu au limite, fiind singurele sentimente care mai conteaza pentru cei doi. Ray isi saruta prada, coborand incet pe trupul firav, indepartand singurele obstacole dintre ei si anume hainele, a caror loc, in acest moment, sigur nu era pe cei doi baieti a caror trupuri tanjeau dupa atingerea pasionala a celuilalt. Gemete lipsite de vlaga iesira din gura baiatului, cand vedeta ii musca usor sfarcul stang, producandu-i senzatii imposibil de descris in cuvinte. Se intoarce, din nou, spre gura baiatului pentru a-si cere scuze, in felul sau propriu pentru ceea ce-i facuse tanarului.

Isi trecu incet limba peste buzele rozalii ale acestuia, fara insa sa-i de-a un sarut adevarat, mai mult chinuindu-l. Thony accepta toata aceasta tortura placuta, se simtea atat de bine in bratele lui, chiar daca nu ar fi recunoscut niciodata asta, insa cataretului nu-i era greu sa-si de-a seama cum se simte baiatul, fata lui fiind de-a dreptul fericita.
Intr-un final, Ray isi saruta iubitul, oprind tortura acestuia. Cobora incet pe trupul incins al baiatului, continundu-si pasionalul joc cu limba. Ajuns la barbatia baiatului, acesta isi continua jocul cu limba sarutand acea zona, oferindu-i iubitului sau placeri nebanuite. Gemetele acestuia rasunau in intreaga camera, recompensandu-i vedetei munca depusa.
Dupa ce obtinu rezultatele mult ravnite, Ray se intoarse spre buzele baiatului. Era dependent de ele si de saruturile dulci pe care acesta i le oferea mereu, trezind in el senzati noi si placute. Il patrunse rapid, in timp ce-l saruta, iar in ochii lui Thony isi facura aparitia lacrimi fierbinti. Lacrimi ce nu puteau fi stapanite. Miscarile vedetei erau din ce in ce mai rapide si sigure, iar gemetele de durere ale baiatului se transformau incet in gemete de placere, fapt ca Ray, din nou, reusise ceea ce-si propusese si anume sa-i ofere doar placere fiintei pe care o iubeste.
Timpul trece repede pentru cei doi, se simteau atat de bine impreuna incat ar fi vrut ca aceste momente sa dureze la nesfarsit, insa oboseala incepu sa-si spuna cuvantul, facandu-i pe cei doi sa adoarma imbratisati.
Se trezira doar cu cateva zeci de minute inainte ca avionul sa aterizeze in aglomeratul New York. Se imbracara in graba si asteptara linistiti, asta insemnand ca se limitau doar la saruturi, aterizarea avionului. Se parea ca Thony uitase de frica sa in legatura cu zborul, iubitul sau avand grija sa se intample asta.
Ajunsi la vila cantaretului , acesta se aseaza in fata lui Thony si zambeste fericit.
-Am o surpriza pentru tine. De acum incolo...te vei duce la liceu!

Amintiri uitate [yaoi] -Capitolul 13

Ray isi apropie incet buzele de cele ale lui Thony si i le saruta. Ii erau vanete si inghetate de trecerea timpului. Usa se deschide din nou si intra medicul, care avea un plic galben in mana. Se pare ca sunt rezultatele analizelor. Ray se ridica usor si-l priveste trist. Doctorul se duce langa baiat si-i deschide ochii, analizandu-l cu laserul, apoi ii injecteaza ceva in perfuzie fara sa spuna nimic nimanui. Vedeta il priveste ciudat si se aseaza pe fotoliu.
-Domnule Defferson, am inteles ca dumneavoastra aveti grija de baiat. Trebuie sa vorbim urgent! spuse acesta pe un ton cat se poate de serios. Baiatul asta e ...intr-o stare psihica foarte proasta. Este necesar sa discutam tot. Va rog frumos sa poftiti in biroul meu.
Vedeta il urmeaza pana intr-o camera destul de mica din capatul holului. Usa se deschise si in fata se zareste un birou plin cu acte. Se putea observa ca este biroul unui medic. Cei doi se aseaza si nici unul nu scoate nici o vorba timp de cateva minute, intr-un tarziu doctorul tuseste incet si incepe sa vorbeasca:
-Am observat ceva ce nu mi-a placut la pacient. Prezinta urmele unor supradoze de somnifere. As vrea sa stiu daca face asta des. Ce pastile ia? O data la cat timp si ce doza?
Ray insa nu zicea nimic. Pupila ochilor se vedea cum tremura si in coltul ochiului se strang cateva lacrimi. Nu le da drumul sa curga in voie pe obraz. ci le stapaneste, incercand sa nu arate nici o urma de slabiciune.
-Ei bine, asta e motivul lesinelor sale. Nu este vorba despre o tumoare la cap. La inceput ne-am speriat si noi. Avea aceleasi simtome. Stari de lesin, migrene, stari de voma, dar apoi am observat o oarecare slabiciune pentru sistemul sau imunitar. Inca mai sunt prezente cateva particule din pastile , in organism. Incercati va rog sa aveti grija de el. As vrea sa va intreb daca...prezinta vreo trauma psihica.
-Ar fi ceva! rasufla usurat Ray, dar totodata foarte ingrijorat. Parintii sai au... murit intr-un accident de masina. Le-a vazut chipurile cand au murit. Cred ca a fost foarte greu de suportat acest lucru, pentru ca el e inca un copil, am incercat...murmura vedeta printre lacrimi, am incercat sa-l fac sa uite, insa el tot ce face e sa-mi zambeasca dulce si atat de nevinovat. Atunci cand ma priveste, durerea i se naste in ochi si stiu ca de multe ori ii vine sa planga, dar se abtine. El crede ca eu nu am observat de fapt cat se simte de singur. Domnule doctor, ce credeti ca as putea face ca sa-si revina?
-Pai va trebui sa urmeze tratamentul pe care i-l dau eu acum. Apoi va trebui sa ai grija de el sa manance regulat. Se pare ca are si anemie. Mananca foarte putin si atunci mananca doar porcarii. Nimic sanatos. Am sa-l externez azi, dar as vrea sa plecati acasa si sa nu mai stati pe aici. Cel putin pentru un timp. Apoi, as vrea sa stiu daca merge la liceu. E foarte bine daca merge, pentru ca ar comunica mai mult cu ceilalti.
Ray asculta cu atentie sfaturile medicului. Isi da seama ca de fapt nu stie nimic despre Thony. Deodata usa se deschise, trantita de perete. In fata lor sta Justin. Nu zice nimic, ci doar se opreste langa ray privindu-l nervos in ochi. Fara nicio avertizare ii da un pumn in fata facandu-l pe acesta sa cada de pe scaun.
Ochii cufundati in lacrimi ai lui Justin, arata suferinta din inima sa. Este pentru a doua oara cand e pe punctul de a-si pierde fratele. De ce simte ca in curand destinele lor se vor desparti? Avea un al saselea simt, ca atunci cand au avut accidentul. Visul dinaintea acelei tragedii, a fost acelasi ca si acum cateva zile.
Nu se putea stapani, vroia sa-l bata pe Ray. Simtea ca el este vinovat pentru ceea ce patise fratele sau. Vasuse cum se comporta cu el, cum ii interzicea sa faca anumite lucruri, insa nu vazuse niciodata cat de mult il iubea acesta. Vru sa-i mai dea inca un pumn, dar se opri cand auzi vocea dura a doctorului:

-Domnule, aici nu suntem intr-un ring de box! Suntem intr-un spital, asa ca va rog sa va comportati ca atare, altfel voi fi nevoit sa va dau afara di cladire.
Justin se intoarse cu fata spre barbatul care-i vorbise. El nu intelegea ca din vina acelui nenorocit, deoarece asa il considera el pe Ray, fratele lui se afla acum in starea asta. Trase aer in piept, apoi se aseza pe un scaun din fata biroului, incercand sa se calmeze. Dupa cateva zeci de secunde reusi, isi drese vocea si spuse pe un ton cat se poate de calm si de amabil:
-Domnule doctor asa vrea sa stiu in ce stare se afala pacientul Thony Layson? Am auzit ca este internat aici. Il privea intrebator pe doctor, in timp ce ochii ii scanteiau de durere.
-Intamplator chiar despre el vorbeam, raspunse doctorul putin iritat, domnul Defferson este si el ingrijorat pentru starea pacientului, continua barbatul privindu-i pe cei doi, care-si arunca priviri ucigatore unul altuia.
-Ingrijorat pe naiba! sopti Justin, asigurandu-se ca nu-l auzea nimeni.
Dactorul incepu, din nou sa spuna motivul pentru care baiatul se afla in starea asta. Dupa circa douazeci de minute de discutie, telefonul barbatului incepu sa sune. Se parea ca era nevoie urgenta de el intr-un salon din sectia de Terapie Intensiva, asda ca pleca, spunandu-le celor doi sa nu distruga biroul si sa-l astepte in liniste, deoarece mai avea sa le dea cateva indicati despre strea baiatului. Parasi incaperea, usa inchizandu-se in urma lui. Atmosfera era forate incaracta, Ray il privea razbunator pe Justin, pregatit in orice clipa sa-i de-a si el un pumn. Reusi cu greu sa se calmeze, dar trebuia sa afle cine este si ce legatura are cu Thony si putea face asta doar pe cale amiabila, nu cu scandal si batai.
-Cine mama naibii mai esti si tu? si ce vrei de la Thony? intreba acesta pe un ton dur.
-Nu am de ce sa-ti dau tie explicatii despre cine sunt si ce vreau! veni raspunsul la fel de dur al lui Justin. Cine te crezi ca sa ai vre-un drept asupra lui? continua pe acelasi ton.
-Cine ma cred? intreba si mai nervos vedeta. Ai gresit intrebarea! Nu trebuia sa ma intrebi cine ma cred, ci cine sunt. Asa suna mult mai bine si poate primeai si un raspuns!
-Bine, bine. Cine mama dr****ui esti? intreba acesta deja plictisit de impresiile vedtei.
-Pentru informatia ta proprie sunt iubitul lui Thony, asa ca ai face bine sa stai departe de el. Asta daca nu vrei sa dai de probleme. In privirea cantaretului se vedea cat de mult il iubeste pe baiat si de ce ar fi instare sa faca daca cineva s-ar fi apropiat de el.
Justin il privi atent. In mintea lui se faceau tot felul de legaturi si acum intelegea de ce Ray nu-l lasa in apropierea altor baieti. Nu se gandis e la asta. Nu isi cunostea nici-un pic fratele, dar dupa cateva minute in care se gandi ce ar fi mai bine sa faca, daca sa-i spuna sau nu vedetei ca el este defapt fratele lui Thony si nimic mai mult. Intr-un final hotara ca ar fi mai bine sa-i spuna, nu avea nici-un rost sa-l lase pe acesta cu o impresie gresita despre el, in fond se putea zice ca ii era cumnat.
-Eu...incepu acesta si facu o scurta pauza, apoi continua pe nerasuflate: sunt fratele lui Thony.

-Ha! Ha! incepu Ray sa rada sarcastic. Ce gluma buna! Thony nu are nici-un frate. Stiu sigur. Mi-ar fi spus, si mai ales daca ai fi tu acela.
-Nu glumesc! Raspunse acesta scurt. Dupa ce parintii nostri au murit in acel accident groaznic de masina, eu am plecat, am fugit, lasandu-l singur. Nu am fost in stare sa am grija de el, nu stiam ce as putea sa fac, eram mult prea speriat. Am sperat ca cineva il va gasi, il va duce acasa si va avea grija de el, asa cum nu am putut sa o fac eu. Ochii ii sunt din nou plini cu lacrimi, incercand sa evite privirea vedetei, dar nereusind, trezindu-se cu un pumn in fata.

Amintiri uitate [yaoi] -Capitolul 12

Ray isi apropie incet buzele de cele ale lui Thony si i le saruta. Ii erau vanete si inghetate de trecerea timpului. Usa se deschide din nou si intra medicul, care avea un plic galben in mana. Se pare ca sunt rezultatele analizelor. Ray se ridica usor si-l priveste trist. Doctorul se duce langa baiat si-i deschide ochii, analizandu-l cu laserul, apoi ii injecteaza ceva in perfuzie fara sa spuna nimic nimanui. Vedeta il priveste ciudat si se aseaza pe fotoliu.
-Domnule Defferson, am inteles ca dumneavoastra aveti grija de baiat. Trebuie sa vorbim urgent! spuse acesta pe un ton cat se poate de serios. Baiatul asta e ...intr-o stare psihica foarte proasta. Este necesar sa discutam tot. Va rog frumos sa poftiti in biroul meu.
Vedeta il urmeaza pana intr-o camera destul de mica din capatul holului. Usa se deschise si in fata se zareste un birou plin cu acte. Se putea observa ca este biroul unui medic. Cei doi se aseaza si nici unul nu scoate nici o vorba timp de cateva minute, intr-un tarziu doctorul tuseste incet si incepe sa vorbeasca:
-Am observat ceva ce nu mi-a placut la pacient. Prezinta urmele unor supradoze de somnifere. As vrea sa stiu daca face asta des. Ce pastile ia? O data la cat timp si ce doza?
Ray insa nu zicea nimic. Pupila ochilor se vedea cum tremura si in coltul ochiului se strang cateva lacrimi. Nu le da drumul sa curga in voie pe obraz. ci le stapaneste, incercand sa nu arate nici o urma de slabiciune.
-Ei bine, asta e motivul lesinelor sale. Nu este vorba despre o tumoare la cap. La inceput ne-am speriat si noi. Avea aceleasi simtome. Stari de lesin, migrene, stari de voma, dar apoi am observat o oarecare slabiciune pentru sistemul sau imunitar. Inca mai sunt prezente cateva particule din pastile , in organism. Incercati va rog sa aveti grija de el. As vrea sa va intreb daca...prezinta vreo trauma psihica.
-Ar fi ceva! rasufla usurat Ray, dar totodata foarte ingrijorat. Parintii sai au... murit intr-un accident de masina. Le-a vazut chipurile cand au murit. Cred ca a fost foarte greu de suportat acest lucru, pentru ca el e inca un copil, am incercat...murmura vedeta printre lacrimi, am incercat sa-l fac sa uite, insa el tot ce face e sa-mi zambeasca dulce si atat de nevinovat. Atunci cand ma priveste, durerea i se naste in ochi si stiu ca de multe ori ii vine sa planga, dar se abtine. El crede ca eu nu am observat de fapt cat se simte de singur. Domnule doctor, ce credeti ca as putea face ca sa-si revina?
-Pai va trebui sa urmeze tratamentul pe care i-l dau eu acum. Apoi va trebui sa ai grija de el sa manance regulat. Se pare ca are si anemie. Mananca foarte putin si atunci mananca doar porcarii. Nimic sanatos. Am sa-l externez azi, dar as vrea sa plecati acasa si sa nu mai stati pe aici. Cel putin pentru un timp. Apoi, as vrea sa stiu daca merge la liceu. E foarte bine daca merge, pentru ca ar comunica mai mult cu ceilalti.
Ray asculta cu atentie sfaturile medicului. Isi da seama ca de fapt nu stie nimic despre Thony. Deodata usa se deschise, trantita de perete. In fata lor sta Justin. Nu zice nimic, ci doar se opreste langa ray privindu-l nervos in ochi. Fara nicio avertizare ii da un pumn in fata facandu-l pe acesta sa cada de pe scaun.
Ochii cufundati in lacrimi ai lui Justin, arata suferinta din inima sa. Este pentru a doua oara cand e pe punctul de a-si pierde fratele. De ce simte ca in curand destinele lor se vor desparti? Avea un al saselea simt, ca atunci cand au avut accidentul. Visul dinaintea acelei tragedii, a fost acelasi ca si acum cateva zile.
Nu se putea stapani, vroia sa-l bata pe Ray. Simtea ca el este vinovat pentru ceea ce patise fratele sau. Vasuse cum se comporta cu el, cum ii interzicea sa faca anumite lucruri, insa nu vazuse niciodata cat de mult il iubea acesta. Vru sa-i mai dea inca un pumn, dar se opri cand auzi vocea dura a doctorului:

-Domnule, aici nu suntem intr-un ring de box! Suntem intr-un spital, asa ca va rog sa va comportati ca atare, altfel voi fi nevoit sa va dau afara di cladire.
Justin se intoarse cu fata spre barbatul care-i vorbise. El nu intelegea ca din vina acelui nenorocit, deoarece asa il considera el pe Ray, fratele lui se afla acum in starea asta. Trase aer in piept, apoi se aseza pe un scaun din fata biroului, incercand sa se calmeze. Dupa cateva zeci de secunde reusi, isi drese vocea si spuse pe un ton cat se poate de calm si de amabil:
-Domnule doctor asa vrea sa stiu in ce stare se afala pacientul Thony Layson? Am auzit ca este internat aici. Il privea intrebator pe doctor, in timp ce ochii ii scanteiau de durere.
-Intamplator chiar despre el vorbeam, raspunse doctorul putin iritat, domnul Defferson este si el ingrijorat pentru starea pacientului, continua barbatul privindu-i pe cei doi, care-si arunca priviri ucigatore unul altuia.
-Ingrijorat pe naiba! sopti Justin, asigurandu-se ca nu-l auzea nimeni.
Dactorul incepu, din nou sa spuna motivul pentru care baiatul se afla in starea asta. Dupa circa douazeci de minute de discutie, telefonul barbatului incepu sa sune. Se parea ca era nevoie urgenta de el intr-un salon din sectia de Terapie Intensiva, asda ca pleca, spunandu-le celor doi sa nu distruga biroul si sa-l astepte in liniste, deoarece mai avea sa le dea cateva indicati despre strea baiatului. Parasi incaperea, usa inchizandu-se in urma lui. Atmosfera era forate incaracta, Ray il privea razbunator pe Justin, pregatit in orice clipa sa-i de-a si el un pumn. Reusi cu greu sa se calmeze, dar trebuia sa afle cine este si ce legatura are cu Thony si putea face asta doar pe cale amiabila, nu cu scandal si batai.
-Cine mama naibii mai esti si tu? si ce vrei de la Thony? intreba acesta pe un ton dur.
-Nu am de ce sa-ti dau tie explicatii despre cine sunt si ce vreau! veni raspunsul la fel de dur al lui Justin. Cine te crezi ca sa ai vre-un drept asupra lui? continua pe acelasi ton.
-Cine ma cred? intreba si mai nervos vedeta. Ai gresit intrebarea! Nu trebuia sa ma intrebi cine ma cred, ci cine sunt. Asa suna mult mai bine si poate primeai si un raspuns!
-Bine, bine. Cine mama dr****ui esti? intreba acesta deja plictisit de impresiile vedtei.
-Pentru informatia ta proprie sunt iubitul lui Thony, asa ca ai face bine sa stai departe de el. Asta daca nu vrei sa dai de probleme. In privirea cantaretului se vedea cat de mult il iubeste pe baiat si de ce ar fi instare sa faca daca cineva s-ar fi apropiat de el.
Justin il privi atent. In mintea lui se faceau tot felul de legaturi si acum intelegea de ce Ray nu-l lasa in apropierea altor baieti. Nu se gandis e la asta. Nu isi cunostea nici-un pic fratele, dar dupa cateva minute in care se gandi ce ar fi mai bine sa faca, daca sa-i spuna sau nu vedetei ca el este defapt fratele lui Thony si nimic mai mult. Intr-un final hotara ca ar fi mai bine sa-i spuna, nu avea nici-un rost sa-l lase pe acesta cu o impresie gresita despre el, in fond se putea zice ca ii era cumnat.
-Eu...incepu acesta si facu o scurta pauza, apoi continua pe nerasuflate: sunt fratele lui Thony.

-Ha! Ha! incepu Ray sa rada sarcastic. Ce gluma buna! Thony nu are nici-un frate. Stiu sigur. Mi-ar fi spus, si mai ales daca ai fi tu acela.
-Nu glumesc! Raspunse acesta scurt. Dupa ce parintii nostri au murit in acel accident groaznic de masina, eu am plecat, am fugit, lasandu-l singur. Nu am fost in stare sa am grija de el, nu stiam ce as putea sa fac, eram mult prea speriat. Am sperat ca cineva il va gasi, il va duce acasa si va avea grija de el, asa cum nu am putut sa o fac eu. Ochii ii sunt din nou plini cu lacrimi, incercand sa evite privirea vedetei, dar nereusind, trezindu-se cu un pumn in fata.

Amintiri uitate [yaoi] -Capitolul 11

Ray il tine pe Thony strans de mana pana cand cei doi ajung in camera. Il trage si tranteste usa incuiand-o cu chieia, apoi il arunca in pat. Thony inlemnise in fata celuilalt. Observa cum acesta isi desface cu dispret cravata si o arunca pe jos, apoi rupe camasa, neavand rabdare sa se mai deschida la nasturi. Teama pune stapanire pe baiat. Mainile ii tremura si buzele se desclesteaza murmurand cateva cuvinte care nu se inteleg. Ochii lui se deschid larg , cuprinsi de frica. Ce vrea oare Ray sa-i faca?
Vedeta il priveste nervoasa si il impinge pe spate. Nu se poate controla.
-Cu altii iesi, nu? Asa e...Sunt un prost. Dar sa-ti intre bine in capul ala sec, tu nu esti al nimanui decat al meu. Chiar daca va trebui sa-ti pun catuse si sa te tin legat de pat, tu esti numai al meu. Tot ce ai, de sus pana jos, imi apartin. Cati bani vrei sa faci ce zic eu? Un milion de euro, doua cat?
Thony il impinge cu toata forta sa, insa tot ce reuseste sa faca este sa se lase prins . Mainile ii sunt duse deasupra capului si este tinut strans. Nicio posibilitate de a se misca si de a scapa din mainile vedetei. Un sarut apasat ii ia toata forta care o mai are. Degetele se mai misca putin, in speranta ca vor gasi o cale de scapare din acea stransoare, insa in zadar. Ochii i se inchid usor, cuprinsi de o ameteala cumplita si buzele nu se mai misca. Acel sarut parca l-a dus pe taramul mortii. Ray ii da drumul si coboara mainile de deasupra capului lui Thony, in mangaieri usoare si pasionant pe bratele baiatului, in dreptul fetei, pe care o atinge incet . Observa ca acesta nu se mai misca. Ce se intampla cu el? Fata rosie de inger a dsparut, lasand in locul ei una palida, distrusa poate de atingerile vedetei.
Cantaretul se ridica putin si-l zdruncina pe Thony. Degeaba; ochii tot nu se deschid.
-Thony, esti bine? Thony raspunde!
Insa baiatul pare cufundat intr-un cosmar ivit din strafundul iadului. Ray se uita speriat la el. Ce se intampla , de ce nu se mai trezeste? Fugi repede pana la baie si lua niste saruri speciale, apoi se aseaza langa el in genunchi si-i da cu ele pe la fata. Este a treia oara cand lesina. Nu prea ii place asta. Maine se vor duce la medic fara nici un comentariu.
Incet, Thony isi misca degetele de la mana si deschide ochii, privindu-l pe cel de langa el. Pare foarte speriat.
-Ray...Imi...imi...
-Sst! Gata, nu fi trist, iarta-ma! Te implor! ii spuse vedeta cu lacrimi in ochi. N-am vrut sa fac asta. Dar cand te-am vazut cu baiatul ala, imbratisat am crezut ca mor. Urasc sa se apropie cineva de tine, sa te atinga, sa-ti zambeasca, pentru ca eu..eu chiar te iubesc.
Thony ramase uimit de marturisirea cantaretului. Oare este vorba despre acea vedeta ingrata sau cel din fata sa este o alta persoana. Sufletul sau de gheata s-a topit la atingerea usoara a iubirii? Ray il priveste zambind. In ochii sai se poate observa o sclipire aparte. Dragostea arde ca o flacara nestinsa, mii de senzatii de necontrolat ii strabat corpul, facandu-l sa se apropie din ce in ce mai mult de buzele baiatului. Gura sa parca cersea atingerea buzelor lui, ochii sai cer sa fie patrunsi de privirea plina de dorinta a cantaretului. Printr-o miscare instinctiva, Ray il apuca de haine si-i lipeste trupul de el, sarutandu-i buzele. Limba sa se intalneste cu cea a baiatului, intr-un sarut plin de ardoare. Il ia in brate si-l intinde usor pe pat. Parea atat de fragil, incat si-ar fi dorit sa-l apere pentru totdeauna. Ray ii ridica tricoul, sarutandu-i abdomenul bine lucrat si desenand mici cerculete cu limba sa. Thony la randul sau scapa de camasa cantaretului, aruncand-o cum este el obisnuit peste veioza, pe care a si daramat-o. Dupa un timp, in care cei doi isi mangaie trupurile in extaz, iar micile saruturi si muscaturile ce i le aplica vedeta baiatului pe trup, plimbandu-se in voie si explorand toate locurile cu limba sa, de la cele mai mici vizibile pana la cele mai intime, acestia scapara de haine.
-Thony...
In momentul in care il patrunde, un geamat inabusit se aude din gura lui Thony. Ray il strange in brate, sarutandu-i buzele moi si catifelate si continuand patrunderea pana cand pe fata lui Thony aparura niste lacrimi, ce se scursera pe gatul sau fierbinte. Vedeta are grija sa-i sarute fiecare loc pe unde picatura aceea sarata s-a scurs. Baiatul il strange pe Ray de mana si zambeste.
-Saruta-ma si jura-mi...ca ma vei iubi pentru totdeauna...indiferent daca eu...voi pati ceva. Vreau sa sti ca te iubesc mult...Esti singura persoana pe care o am...iti jur ca esti unicul, ai fost si vei ramane dragostea vietii mele.
-Odihneste-te...si eu te ubesc.
Ray isi aseza capul pe trupul baiatului, imbratisandu-l. Oboseala isi face prezenta si cei doi adorm numaidecat.
Luna isi revarsa splendoarea peste trupurile baietilor, facandu-i pe acestia sa para doua suflete ce zac pe cearsaful ud de picaturile de transpiratie, care s-au scurs dupa o noapte plina de dragoste, in care iubirea si pasiunea s-au impletit intr-un singur cuvant: placere.
De dimineata, cand Ray se trezeste, il observa pe Thony adormit in pat, cu un picior pe burta cantaretului, cu unul pe jos, o mana peste fata lui Ray si una pe noptiera. Cearsaful este sifonat sub trupurile fara vlaga ale celor doi. Ray se apropie de baiat si-i da un sarut mic, apoi se ridica din pat cu gandul sa cante. Scoate frumos chitara si desface husa. Cand sa cante, observa ca in locul corzilor este o ata de aceeasi culoare. Se uita bine la ea si ridica din spranceana. In fata usii, apare Thony si cand il vade pe Ray ce face, inlemneste. Se intoarce usor, vrand sa plece pe furis.
-Thony...marai Ray . Vino aici! Ia loc si te rog frumos sa-mi explici...ce mama naibii a patit chitara mea?
-A ...pai stii ca...am...rupt corzile!zise baiatul cu un zambet nevinovat.
-Ce-a facut? Thony sti cat de mult am platit pentru chitara asta? A fost de la cantaretul meu preferat, avea si autografe. Ai idee ce ai facut? Ce ti-am zis eu Thony ca-ti fac daca mai faci prostii?
-Ma...pedepsesti? Dar am stricat-o inainte sa zici tu. Jur!
Vedeta se ridica dupa scaun si merge spre baiat. Il apuca de maini si-l izbeste de perete, facandu-l pe Thony sa scoata un scancet. Se apropie de el si-i saruta gatul, apoi isi infige dintii in pielea lui fina. Un firicel de sange incepe sa se scurga pe gatul sau. Ray linse rana si ii prinse mainile intr-o stransoare puternica. Thony simte cum picioarele il lasa, capul devine mult prea greu si ochii i se inchid.
-Ray, mi-e...
Insa nu mai apuca sa zica nimic si cadu lesinat in bratele cantaretului. Vedeta ramane ingrozita. Nu stie cum sa reactioneze. Nu mai asteapta nimic. Ii pune halatul pe el si il ia in pantalonii scurti. Fuge pana la masina si il urca repde, demarand cu viteza. In cateva minute au fost la spital. Medicii se ocupa de Thony, imediat ducand-l direct la Terapie Intensiva. Ray se aseaza pe un scaun si-si cuprinde fata cu palmele. Nu vrea sa-l piarda. Il iubeste atat de mult, incat viata fara el ar fi pustie ca cerul fara stelele ce lumineaza in obscuritatea infricosatoare a noptii.
Dupa cateva verificari, la care Thony a luat parte este dat un prim diagnostic.
-Domnule Ray, se pare ca pacientul, Thony Layson, ar avea o tumoare pe creier! Vom afla mai multe din analizele ce urmeaza sa vina.

La auzul vestii Ray a ramas socat. Nu, nu este adevarat. Nu se putea asa ceva. Nu poate permite sa se intample asta. Nu are voie sa pateasca nimic. Cade ingandurat pe scaun si simte cum lacrimile ii curg pe fata. Ce se intampla cu el de nu constientizeaza nimic? Nu-si poate controla inima, n-o poate face sa ignore acel sentiment, ce-l are. Este prima oara cand iubeste pe cineva, in adevaratul sens al cuvantului. Ce va face fara baiat, fara prostiile pe care le face parca intentionat sa-l enerveze pe cantaret, dar pentru care de fiecare data primea cate o rasplata, chiar daca a fost rau cea ce a facut.
Sentimentele cantaretului incepeau sa se contureze in sufletul sau. A trebuit sa se intample toate astea pentru a intelege cu adevarat cea ce simte. Si-ar fi dat pana si viata pentru inca un sarut de-al baiatului. Insa se pare ca e prea tarziu.
Priveste ceasul de la mana, un model foarte scump, facut in totalitate din aur alb. A trecut ceva timp de cand baiatul e internat si nimeni nu a venit sa-i spuna nimic. Se ridica usor privind marmura rece a spitalului si se indrepta catre sectia de Terapie Intensiva. Daca doctorii nu-i zic nimic, va afla el cu propriile sale mijloace. Chiar daca va trebui sa apeleze la forta sau chiar la bani, tot trebuie sa-si vada iubitul, pentru ca el asa il considera de ceva vreme. Lasandu-se purtat de gandurile rebele ce-i intuneca mintea, nici nu-si da seama cand ajunge in fata salonului, unde e internat baiatul. Intra fara ca nimeni sa stie si se opreste in fata usii speriat. O lacrima cristalina, izvorata din suflet se scurge incet pe obrazul sau si curge pe marmura alba spalata de atata durere. Il vede pe baiat in fata sa, intins pe un pat alb, palid ca petalele unui trandafir ofilit. Simte cum inima i se rupe de durere. Se apropie incet de el si-l ia de mana. E rece, lipsit de vaga. Ochii inchisi reflecta o durere ascunsa in adancul inimii sale. Trupul ii e acolo, insa lipseste acel zambet ce-l faca sa traiasca pe cantaret.

Amintiri uitate [yaoi] -Capitolul 10

-Sunt fete?
-Normal ca sunt. Sunt multe fete decoltatae , gata sa fie ala mele toat. De-aia ti-am zis ca nu stiu la ct voi veni.
-Da...Si tu da-mi un motiv sa raman acasa. tu te duci sa te intalnesti cu altele si io stau ca un didiot aici si te astept. ce crezi ca sunt eu, scalvul tau?Nu sti dectsa-mi ordoni.
-Nu tu ai vrut sa vii?Indura acu.
thony il privi pe cantaret. Se ridica nervos si se duse in livingul apartamentului.Il trata c pe un idiot. isi batea joc de el si-l folosea ca pe o crapa. dar parea neputincios in fata lui. de fiecare data cacand Ray il saruta fierbea sngele in el. si nu-i putea rezista. . daca nu-l interesa de el, atunci d ce ii interzicea sa iasa din hotel.
Se ridica si se duse l fereatsra. Vedeta veni in spatele sau si-i cuprinse mijlocul cu mainile sale sarutandu-l pe gat. ii prinse barbia cu mana si-i intoarse fata intr-o parte sarautandu-i obrazul, apoi ii acapara buzele cu un sarut apasator.
Thony nu facea nimic . strangea pumnii nestiind cum sa scape din stramtoarea cantaretului.
-Ray, te rog...nu...
Insa vedeta nici nu vroia sa auda. Pentru a doua ora cazu in fata lui Ray fara sa se impun niciun pic. Oricat incercase sa rezoste , totul fusese in zadar.Atingerile vedetei erau atat de pasionale incat simteai cum cazi in plasele unui pianjen si orict icerci sa iesi, nu reusesti decat sa te incurci mai mult in ele, pana cand singurul mod de a scapa piere si rami prizonier unei vieti sfarsite.
orel preu nesfarsite. Timpul isi scurgea eterna savoare printre razele soarelui ce strapungeau ferestrele pana in cel mai mic coltisor al camerei.
-Praca ziceai ca nu se va mai intampla a doua oara!zise Ray zambind si ridicandu-se dupa canpe.
Thony nu indraznea sa zica nimic. de ce nu l-a putut refuza?
Vedeta se duse la bie, isi facu dus, se aranja si reveni in sufrageri. Se uita la Thony si se aseza langa el. parea doar un copil.Sorele-i lumina chipul , facandu-l sa para un print .ii dadu parul dupa fata si-i mangaie obrazlu.
-Te iubesc...murmur cntaretul si iesi din apartament.
timpul trecu repede. deodata Thony se trezi ca dupa un cosmar. Era alb ca varul, transpirat. parca vazuse o fantoma. Se uita spre cer si lasa cpul in jos, dup care se ridica incet din cap. tristetea i se putea citi pe chipul sau nevinovat.
-De ce, Domane?De ce ma pedepsesti asa?Cu ce am gresit?Ce cosmar...De ce trebuie sa am eu cosmarurile astea?de sa trebuie s-i vd de fiecare data cum sfarsesc din cazua sortii care au avut-o pana sa se nasca?Nu traise aproape de loc, nu reusise sa bucure pe nimeni cu incanttoare lui infatsiare.de ce mi l-i luat?n-am vazut cva mai frumos de atat, mai delicat!e numai vin lui!Vina cuptorului ca a ars acel Big Mac.
deodata se auzi chioraitulu staomcului sau.
]-e timpul mesei!zambi el . Prostul ala nu mi-a dat sa mananc nimic. ma duc la rstaurant.
baiatul se imbraca , se aranja si fuga la rstaurant. Deschise miul si analizandu-l.
-caviar, ce-o fi ala, des antricots de vache et comme boissons, ast o fi desert?des vins Royale 1955, de fromage camembert et comme desert des tartes avec des fruits.ray , unde esti cand am nevoie de tine?cum ma descurc eu acum, daca habar n-am cum e spune "Buna". Si toti vorbesc numai in chineza aici.
-Franceza, zise o domnisoar zambind. te pot ajuta cu ceva?

- Monsieur, s'il vous plait, puovez-vous m'apporter un plat de poisson avec de citro et curry?
-Oui, monsieur!Bonne choisi.


Thony il priveste pe baiatul de langa el. L-a ajutat atat de mult pana acum. Cum va putea vreodata sa-i multumeasca? Ce rasplata vroia in schimb? Oare ce isi dorea de la el? Bani nu, pentru ca pare un baiat foarte de treba si destul de bogat, prietenie poate, dar...daca e indragostit de el... . Pentru o clipa baiatul ramase ganditor, cu privirea pierduta sper geamul restaurantului.
Timpul se raceste. Stropi de ploaie curg din cerul intunecat. Picaturile bat in geam, cautand o cale de intrare. Insa e in zadar. Lacrimile cerului se revarsa asupra pamantului cuprins de o aura sobra, trista, lipsita de viata. Luna dispare luand cu ea stralucirea fermecatoare a noptii. Totul pare a tremura sub puterea frigului, ce-si imbiba mrejele sale sufocante in adierea de gheata a vantului care aduce cu el amintiri si le asterne la picoarele tale, ca un covor al vietii ce-si scutura marginile in calea destinului tau.
Il priveste pe Justin si simte cum ceva ii invadeaza mintea.

"Mami, eu de ce nu pot zbura? As vrea sa fiu un inger sa fiu alaturi de voi intotdeauna sa nu las pe nimnei sa va raneasca. Cand voi fii mare am sa am grija de voi, va jur. "

Aceste cuvinte ii spala mintea la fel cum ploaia isi varsa suspinele pe intinsul acoperit de apa rece, ce se scurge din norii negrii. Ochii acelui baiat l-au prins in mrejele lor. Acel albastru il face sa se piarda prin culoarea aceea patimasa, ce-ti purifica sufletul ca un inger ce pasesete la portile raiului. Nu stie ce sa zica, nu are cuvinte, doar ceva pe suflet. Se ridica dupa scaun si se duce langa Justin.

"Ce sa fac? Oare daca il imbratisez se supara? Ma simt atat de ciudat...Ca si cum trecutul ar reveni iar si m-ar inchide in el ca pe o fiinta moarta, ingropata in adancul intunecat. De ce privirea lui mi se pare atat de cunoscuta? Ca si cum o umbra din copilarie ar invia. Dar nu e posibil, nu e el.

Justin ridica ochii spre Thony. Observa ca acesta il priveste cuprins de o tristete profunda ce-l roade pe dinauntru. Se ridica in fata baiatului uitandu-se in ochii lui. Este fratele sau, cel ce a disparut ani intregi. Ultima oara cand l-a vazut era doar un copil, ce n-a stiut cum e viata si acum...pare o papusa fara suflet, goala ca universul fara stele si intunecat ca noaptea fara lumina visatoare a lunii. Fara a spune nimic il prinde de mana si-l trage in bratele lui. Il strange tare, dorind sa-i poata sterge toate amintirile pictate pe tabloul patat de singuratate al inimii.
Nu-l interereseaza ca ceilalti din jurul sau ii privesc ca pe niste ciudati. Nimeni nu stie prin ce a trecut nici el, nici fratele sau.
Intre timp, pe usa restaurantului intra Ray. Imaginea ce este afisata in fata lui il lasa fara cuvinte. Cei doi imbratisati. Simti cum ia foc si cum ar fi vrut sa-l ucida pe strain. Lacrimile ii invadara ochii precum un val gigantic de durere. Inima ii bate cu putere si gelozia pune stapanire pe el.

"Nu!Nu voi accepta asta, isi spuse acesta in mintea sa. Niciodata nu...El e al meu. Corpul, ochii inima, sunt doar ale mele. Nu le impart cu nimeni si daca tipul ala care il tot pipaie crede ca ii voi permite, se insala amarnic. "

Ochii ii sunt ca ai unei fiare, gata sa-si apere prada si in fata diavolului. Dintii ii scrasnesc si o furie necontrolata isi face simtita prezenta in corpul tanarului. Pumnii sunt stransi, gata sa ucida pe oricine intervine in viata sa si a lui Thony. Picioarele il poarta spre masa celor doi si ochii nu inceteaza sa urmareasca fiecare miscare a lor. Prompt ajunge langa ei si il smuceste pe Thony, scrantindu-i mana. Nervii ce-i are il transforma intr-o persoana fara suflet, gata sa ucida pe oricine. Thony simtea cum mana i-a amortit si nu o mai simte. De ce nu putea s-o mai miste? Locul in care a fost strans se inrosise. Ray nu are de gand sa-i dea drumul. Se uita la strain ca si cum l-ar ameninta si pleaca, tragandu-l pe celalat dupa el.
Justin ii priveste nedumerit. Inca nu stie ce s-a intampla. Un zambet apare pe fata sa. Se intoarce si plateste consumatia celor doi, apoi pleaca spre camera sa.

Amintiri uitate [yaoi] -Capitolul 9

Ray deschise putin ochii, fara sa zica nimic. Zambi. Pentru prima oara simtea ceva.

"Oare...as putea sa-l iubesc si eu? Ceea ce simt se numeste oare iubire? Ce ciudat...Stau ca un idiot si ma intreb lucruri la care nu are nimeni raspuns. "

Inchise ochii, lasandu-se prada somnului care il cuprinse in bratele sale ca pe un copil. Thony insa nu putea dormi. Se intorcea ba pe o parte , ba pe alta. Ar fi vrut sa zica ceva, dar parca rasuflarea lui Ray langa el ii dadeau un sentiment de nesiguranta. Fusese prima data pana acum. Nu se mai culcase cu nimeni. Il durea capul, insa nu indraznea sa zica nimic. Poate ca ar fi fost mai bine sa-i zica lui Ray, dar nu... .
In sfarsit, dupa o noapte chinuitoare , o raza de lumina patrunse in camera in care domnea intunericul. Totul capat o alta infatisare. Corpul lui Ray era mangaiat acum de soarele ce strabate intreaga incapere.

"E atat de frumos...zambi Thony. parca e un inger, insa...doar chipul sau e asa...caci el e de fapt un demon...un demon cu chip de inger. deodata se opri mirat. cantaretuol strnse ochii putin si o lacrima isi facu aparitia pe ochii sai. nu se trezise. Era o larima din adancul inimii. O lacrima din strafundul viselor, in care inima sa se zabtea incercand sa razbeasca acea amintire ce-i revenea in minte iar si iar...pana-i seca sufletul . Thony ridica mana si ii atinse fata. Ii sterse lacrima si se apropie incet de buzele lui. i le atinse cu degetu, inca ud din cauza lacrimii. Vedeta se intoarse pe o parte si il cuprinse pe baiat in brate. Statea ghemuit , ca si cum ar avea nevoie de o imbratisare. o vedeta cu un caracter asa de impunator ca al lu Ray nu ar trebui sa fie atat de sensibil insa acesta era diferit. Fata sa era doar o masca afista , o masca de care nu putea sa scape oricat ar incerc deorece isi infiripase legaturile cu cele ale unui suflet pur.
thony se apropie de el si isi uni buzele sale cu ale vedetei. un mic sarut, dat pe ascuns, apoi se ridica cu parere de rau. se duse la baie si dadu drumul la dus, dar isi aduse aminte ca a auitat sa-si ia de schimb.
In dulap gasi o chitara intr-o husa. Ce sa faca si el, caci stare nu avea. O lua frumos ,se uita la ea si se apuca sa cante prin camera de zi. Dar la prima atingere reusi sa rupa corzile. totdeuna facea cte o boacana si acum nu se putu abtine sa nu sctrice ceva. ii picase in mana chitara cateretului cre o primise cadou cand era mai mic de la trupa sa preferata cu tot cu autografe. O pastrase ca pe unul dintre cele mai sfinte obiecte, dar se pare c indemanarea ui Thony reusise sa o strice. Gandindu-se bine ce avea sa pateasca daca se va afla ca el a rupt corzile pse in locul lor ata, apoi aseza chitarainapoi in husa, respectiv in dulap.Dupa o ora se trezi si ray.Se uita in stanga sa, Thony nicaieri. se duse spre dus, cu gandul ca baiatul in asteapta in living.vedeta merse adormita spre baie. insa baiatul din lips de preocupatie varsase gel de dus pe jos, iar cantaretul aluneca pe el ducandu-se ca pe partie si lipindu-se de geamul dusului.
-Thony, idiotule!marai acest. Cand am sa pun mana pe tine...
se ridica putin sifonat si intra sub dus. Se spala, isi aranja parul si-si lua paltalonii negri destofa si camasa verde, pe care o lasa putin deschisa. Lanticul lung din argint ii cadea pe pieptul sa lucrat. Parul ii scotea in evidenta culoarea superba a ochilor si fata sa perfecta. Iesi din baie si incepu sa-l caute pe Thony. Nu era nicieri. Din pura curiozitate iesi pe balcon. Cand il vazu unde e mai-mi sa cada de acolo.cantaretul iesi repede din apartament si se duse in spatle hotelului. Sus intr-un copac Thony incrca sa coboare. Insa inltimea era si asa destul de mare. Ray il rpivea infricosat.

"Ce se intampla cu mine?De ce simt asta? thony...ce mi-ai facut? In ce m-ai transformat..."

-Thony, tipa acesta nervos.Jos!Cum mama nibii te-ai urcat pana acolo? Coboara pana nu te cobor eu cu o piatra in cap, ca e de rau daca se ajunge la asta!
Baiatul privi spre Ray si zambi.
-Era o pisicuta!Am vrut s-o dau jos, dar vad ca a coborat ea.Imediat ajung acolo si eu.
Baiatul puse piciorul pe o creanga si incepu sa coboare incet. Dar cand sa calce pe o alta ramura aceast se rupse sibaatul cazu in gol aprope doi metri.Norocul sau ca se prinse de o creanga. isi juli mana si-si scranti piciorul. Ray inlemni.Nu stia ce sa mai faca. Pur si simplu fteama ca biatul sa nu pateasca ceva il dobora.
Thony insa incepu sa rada si sari in copac. fiind dansator profesionist si mai ales practicand break-dance, unuldintre cele mai solicitante dansuriera obisnuit cu sariturile si loviturilece le lua, dar Ray nu vroia asta. Nu vroia sa-l stie ranit, nicimacar tristIl enerva la cumlea ca baiatul sa nu-l asculte.
Baiatul il privi pe Ray si merse spre el cu gandul sa-l imvratiseze, dar cand se apropie de el si-l privi in ochi ii ingheta sufletul.Ochiilui erau niste cuburi deghaeta. Pentru prima oara de cand l cunoscuse ii era frica de el. Ii era frica de acea privire ucigatoare ce parea c-l strapunge .Ray se uita la el si-i dadu o palma peste obraz.Thony ramase masca. De ce l-a durut atat de rau? Dr nu fizic. Era o durere ce-i sfasia sufletul . Ce putea sa-i zica ?Ii stricase intalnirea, varsase gelul de dus, rupse corzile la chiatara.
lasa capul in jossi lacrimile incepura a -i curge.picatura cu picatura, fiecare strop parea c-i seaca inima. Era oare mai bine daca pleca?
Zgarieturile nu-l dureau. Chiar daca ii curgea sange nu-l dureau deloc. Insa numai gandul ca Ray s-ar fi suparat il ranea profund. Nu ave curajul sa-l priveasca in ochi. Ray il privi atent si ofta, apoi il trase pe biat in bratele sale. Ii cuprinse mijlocul cu mana dreapta si capul in mana stang, managindu-i parul. Il strngea l pieptul lui, ca si cum ar fi sfarsitul lumii. Ii mangaia spatlesi-si trecea mana prin parul maroniu al baiatului. Thony nu ezita sal apuce de camasa si sa o stranga cat de tare poate cu mainile sale.

"E bine...Atat de cald, ma simt atat de iubit la pieptul sau. As putea sa mor acum pentru ca de fapt as renaste in bratele sal. I-as da sufletul meu sa-l ia cu el...departe, unde nimeni nu mi-l mai poate rupe. Undeva unde se poate transforma in trandafii...In paradis..."

-In paradis...acolo...murmura Thony inainte sa se lase in bratee lui Ray si sa inchida ochii lasandu-se parda sortii. Ray insa vazandu-l ca nu ractioneaza se uita la el. Era plid ca o flaore vestejita ce si-arisipit frumustea in vantul aspru.
Cand Thony se trezi era ntr-un pat, invalit. Deschise incet ochii , orbit de lumina mult prea puternica ce-i intrerupse clipele de visare nocturna. Vazu fata unei persona. Nu o putea observa foarte bine. era un chip drag, pe care-l iubea. Zambi. Buzele sale vineti schitara un zambet la fel de palid, in zambet dureros.
-Ray...
-Sst!Odihneste-te!Ce ai patit?Esti bine?M-am ingrijorat prostule!Ce a fost asta pe capul tau?
-Imi pare rau?cat e ceasul se ridica acets aca ars.
Nu era tarziu. Trecusera doua ore de cand baiatul dormea, dar pentru Ray apropre ca trecuse o vesnicie. In tot acest timp nu se miscase de lamga baiat. era speriat ca acest sa nu se trezeasca ingur. Sti cum e s fi rnit si sa nu aiba nimeni gria de tine, sa nu te iubeasca nicio persoana si sa nu poti avea incredera in nimeni.
-Thony, am crezut ca ai plecat dupa ce s-a intamplat azi-noapte.iti amintesti?
-Mmm...Taci din gura !se inrosi thony la fata. Ce s-a intamplat aseara nu se va mai intampla niciodata. A fost ceva pe moment!Niciunul nu era intr-o stare buna si doar...
-Nu pareai sa crezi asa ceva si atnuci!"Ray, cred ca te iubesc!" ia adu-ti aminte de asta.
-Mda...
-Eu trebuie sa plec, zise acesta . am o intalnire . Ai sa rami singur. Ai grija nu te catara pe nicaieri, nu mai fa nicio prostie ca vei fii pedepsit. Sunnt atatatea moduri prin cre t pot fce sa regreti ceea ce ai facut. Cum ar fi de exepmlu asta.
Ray se intinse deasupra lui si il musca de gat. thony scoase un scancet si decshise ochii. Ray il rpivea , dezbaracandu-l din prviri. Sa ma apuc de demonstrtie acum sau sa facem o demonstratie dubla mai incolo?Thny se uita la el si se intoarse cu sptatele spre baiat. ray ramase putin uimit de gestul baiatului. Poate ca-l intrista putin .
-Trebuie sa plec !
-Bine ies in oras pana viitu!
ray se uita la baiat. sa iasa in oras. la ce pricol se expunea ?Daca-l rapea cineva?sau daca iesea cu vreo fata sau vreun baiat?Nu e bnine. Nu-l poate lasa sa iasa singur. pana la urma el e doar al lui. Nu-l va imparti cu nimeni. Insa cum sa faca?sa-l inchida in apartamnt? sa puna body-guarzii sa-l urmareasca.?
-nu vreau sa iesi . ramai in hotel si ma astepti.
-Nu!Ies si punct!Ce sa fac pana vii tu?
-iti gasesti tu ceva de lucru. te uiti la televizor .dar mie nu-mi iesi afara. Vreau sa stai aici, fara sa comentezi sau te introzci acasa la tine.
thony ilprivi confuzCe putea sa faca?
-vii la noapte?intreb acesta bosumflat.
-vrei sa vin?se uita zambind Ray. da-mi un mmotiv ca sa vin.
-te urasc.spuse baiatul rosind.Unde te duci?
-la cazinou.
la cat vii?
-Nu stiu.