Culoarea portocalie a liceului, transforma acea institutie, intr-o noua casa destul de primitoare pentru unii, insa destul de plictisitoare pentru altii..
Thony s-a oprit inca de la intrare, ezitand sa paseasca prin acea adunatura de copii curiosi si enervanti. Nu i-a placut niciodata zgomotul si tipetele tuturor. De fapt nu a avut niciodata un prieten adevarat pana sa-l cunoasca pe Yuri. O chestie ciudata ii renaste in suflet. Nu e un sentiment oarecare. N-a mai simtit niciodata asa ceva. E o curiozitate aparte, ce-l indeamna sa inainteze spre un nou inceput. Ray il priveste oarecum amuzat de fata ce o afiseaza baiatul. Se vede ca liceul e ca o casa a groazei pentru el. Vor incepe toti sa puna intrebari stupide la care nici macar baiatul nu stie ce sa zica. Ce va raspunde cand va fi intrebat unde sunt parintii lui? Sau unde locuieste. Daca are frati, surori? De ce a venit la liceul asta?
-Nu vreau sa intru in casa asta de nebuni. Hai sa plecam, Ray! Nu-mi place aici. E prea multa agitatie si prea multa lume. Ma indispune. Mai bine hai acasa. N-o sa mai am energie pentru la noapte sa sti, daca ma lasi aici. O sa ramai fara portia ta zilnica de perversitate.
-Nici sa nu aud. Nu ma santajezi tu pe mine. Vei merge la liceu si daca va trebui sa te tarasc de par pana aici. E foarte important sa inveti sa socializezi cu oamenii. Eu trebuie sa plec. Vreau sa ma suni imediat ce termini orele sa vin sa te iau.
-N-am nevoie de tine! Pot sa vin singur. Daca aveam nevoie de o dadaca atunci imi luam una. Tu nu esti decat tipul cu care ma culc. N-ai niciun drept asupra mea pana la urma.
-Taci! Sa nu aud niciun cuvant. Vei ramane aici fie ca vrei, fie ca nu. Si am un drept. Am dreptul sa te iubesc, nu-i asa?
Cantaretul il saruta pe baiat, nepermitandu-i acestuia sa mai scoata vreun sunet, iesind pe poarta liceului. Thony ofteaza prelung si se indrepta catre intrare. Este coplesit de ganduri. Cuvintele lui Ray ii rasuna in minte ca un ecou. Ce a vrut sa spuna?
Pasii il poarta fara sa-si dea seama pe niste scari, ce s-au intins in fata sa. Interiorul liceului pare deosebit. Peretii albi si gresia crem ii dau acestuia o infatisare de spital, insa tipetele si rasetele copiilor tradeaza aceasta impresie. Chiar daca pana acum nu a observat, multe priviri sunt atintite asupra sa. Multe zambete sirete se pot deslusi pe chipurile celorlalti. Baiatul urca scarile privind o bucatica de hartie pe care sunt scrise doua numere; 3/24. Nu stie ce reprezinta acele cifre, dar nici nu se osteneste sa intrebe pe cineva. Nu simte vreun interes deosebit, in a afla semnfificatia acelor numere, asa ca va urca pana cand isi va da seama. Oare cat de lungi sunt acele scari?
Neatent, fiind purtat mai mult de trup decat de minte, se ciocni de un baiat, ce a iesit din coridorul etajului cu o tava pe care sunt niste pahare. In urma acelei lovituri, substanta cafenie a ajuns pe camasile imaculate a cinci baieti, ce par a discuta pe un ton foarte aprins, o tema foarte interesanta. Infatisarea impunatoare a acestora il face pe tanarul cu paharele sa tremure necontrolat. Privirile reci si pline de dispret par a ii strapunge pe cei doi baieti.
-O prada noua! spuse unul dintre ei, indreptandu-se spre Thony.
Tanarul ridica privirea spre strain. Ii observa chipul minunat si ramane cu ochii atintiti asupra lui. Parul lung ii atarna pe umeri, iar ochii negri ii intuneca privirea, facandu-l sa para un adevarat zeu al mortii. Camasa deschisa la primii nasturi, lasa sa iasa la iveala un trup bine lucrat.
-Esti nou, nu-i asa?reia acesta. Nu te-am mai vazut pe aici. Inseamna ca azi iti facem petrecerea de bun venit. Apropo, daca vei vrea vreodata sa devi barbat, spuse strainul dezbracandu-l din priviri, intreaba de Atsushi.
Thony il priveste indelung si se ridica zambind. Se indreapta spre tanarul pe care l-a lovit si ii intinde mana, indemnandu-l sa aiba incredere in el. Baiatul se uita la adolscent si il prinde de mana, ridicandu-se.
-Imi pare rau ca m-am ciocnit de tine. Imi pare rau si pentru cafea. Sa-mi spui cati bani trebuie sa-ti dau. Cat despre ei, stai linistit nu-ti vor face nimic.Nu-s decat niste primate inalte si fara pic de creier. Poate daca v-ati pune creierul si voi la un loc ati forma un singur neuron si asa ati sti sa evoluati si voi de la primate la un copil; de trei ani. Ar fi o mare realizare. Asa ca faceti-ne un serviciu si dati-va drumul pe geam.
Thony zambeste sarcastic si il apuca pe baiatul pe care l-a lovit de mana, urcand scariile. In spatele lui cei cinci ard de furie. Un zambet plin de rautate apare pe fata celui ce se luase de Thony. De fapt, n-avea idee cu cine se pune. Cei doi baieti urca pana la ultimul etaj. Pe holul institutiei se opresc si Thony indreapta privirea spre baiat.
-Eu...eu...imi pare rau! spune acesta pe nerasuflate, facand o plecaciune in fata lui baiatului. N-am vrut sa te bag si pe tine in cearta asta . Nu trebuia sa intervii, acum o sa ai si tu probleme din cauza mea. Poate nu sti, dar baiatul brunet cu parul lung e chiar cel ce a preluat conducerea scolii. Parintii sai sunt proprietari unui lant de firme de avocatura, "European Union" . Niciodata nu intra in incurcatura pentru ca parintii sai il scapa intodeauna. Ceilalti patru sunt mai mult sclavii, decat prietenii lui. De fapt, el niciodata nu a avut un prieten. E atat de singur...din cauza asta e asa.
-Il iubesti , nu? intreaba Thony zambind. Si inca foarte mult. Nu te pot condamna pntru asta. Apropo, cum te numesti? Eu sunt Thony.
-Sh...Shiichi Marukawa. Incantat de cunostinta. As vrea sa te pot rasplati cu ceva pentru ceea ce ai facut pentru mine.
-Shiichi, de fapt, ai putea sa ma ajuti cu ceva. Ce inseamna 3/24? intreaba Thony, aratandu-i biletul putin mirat.,
-Etajul trei, sala douazeci si patru. Esti in clasa cu mine. Esti nou venit?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu