Ray isi apropie incet buzele de cele ale lui Thony si i le saruta. Ii erau vanete si inghetate de trecerea timpului. Usa se deschide din nou si intra medicul, care avea un plic galben in mana. Se pare ca sunt rezultatele analizelor. Ray se ridica usor si-l priveste trist. Doctorul se duce langa baiat si-i deschide ochii, analizandu-l cu laserul, apoi ii injecteaza ceva in perfuzie fara sa spuna nimic nimanui. Vedeta il priveste ciudat si se aseaza pe fotoliu.
-Domnule Defferson, am inteles ca dumneavoastra aveti grija de baiat. Trebuie sa vorbim urgent! spuse acesta pe un ton cat se poate de serios. Baiatul asta e ...intr-o stare psihica foarte proasta. Este necesar sa discutam tot. Va rog frumos sa poftiti in biroul meu.
Vedeta il urmeaza pana intr-o camera destul de mica din capatul holului. Usa se deschise si in fata se zareste un birou plin cu acte. Se putea observa ca este biroul unui medic. Cei doi se aseaza si nici unul nu scoate nici o vorba timp de cateva minute, intr-un tarziu doctorul tuseste incet si incepe sa vorbeasca:
-Am observat ceva ce nu mi-a placut la pacient. Prezinta urmele unor supradoze de somnifere. As vrea sa stiu daca face asta des. Ce pastile ia? O data la cat timp si ce doza?
Ray insa nu zicea nimic. Pupila ochilor se vedea cum tremura si in coltul ochiului se strang cateva lacrimi. Nu le da drumul sa curga in voie pe obraz. ci le stapaneste, incercand sa nu arate nici o urma de slabiciune.
-Ei bine, asta e motivul lesinelor sale. Nu este vorba despre o tumoare la cap. La inceput ne-am speriat si noi. Avea aceleasi simtome. Stari de lesin, migrene, stari de voma, dar apoi am observat o oarecare slabiciune pentru sistemul sau imunitar. Inca mai sunt prezente cateva particule din pastile , in organism. Incercati va rog sa aveti grija de el. As vrea sa va intreb daca...prezinta vreo trauma psihica.
-Ar fi ceva! rasufla usurat Ray, dar totodata foarte ingrijorat. Parintii sai au... murit intr-un accident de masina. Le-a vazut chipurile cand au murit. Cred ca a fost foarte greu de suportat acest lucru, pentru ca el e inca un copil, am incercat...murmura vedeta printre lacrimi, am incercat sa-l fac sa uite, insa el tot ce face e sa-mi zambeasca dulce si atat de nevinovat. Atunci cand ma priveste, durerea i se naste in ochi si stiu ca de multe ori ii vine sa planga, dar se abtine. El crede ca eu nu am observat de fapt cat se simte de singur. Domnule doctor, ce credeti ca as putea face ca sa-si revina?
-Pai va trebui sa urmeze tratamentul pe care i-l dau eu acum. Apoi va trebui sa ai grija de el sa manance regulat. Se pare ca are si anemie. Mananca foarte putin si atunci mananca doar porcarii. Nimic sanatos. Am sa-l externez azi, dar as vrea sa plecati acasa si sa nu mai stati pe aici. Cel putin pentru un timp. Apoi, as vrea sa stiu daca merge la liceu. E foarte bine daca merge, pentru ca ar comunica mai mult cu ceilalti.
Ray asculta cu atentie sfaturile medicului. Isi da seama ca de fapt nu stie nimic despre Thony. Deodata usa se deschise, trantita de perete. In fata lor sta Justin. Nu zice nimic, ci doar se opreste langa ray privindu-l nervos in ochi. Fara nicio avertizare ii da un pumn in fata facandu-l pe acesta sa cada de pe scaun.
Ochii cufundati in lacrimi ai lui Justin, arata suferinta din inima sa. Este pentru a doua oara cand e pe punctul de a-si pierde fratele. De ce simte ca in curand destinele lor se vor desparti? Avea un al saselea simt, ca atunci cand au avut accidentul. Visul dinaintea acelei tragedii, a fost acelasi ca si acum cateva zile.
Nu se putea stapani, vroia sa-l bata pe Ray. Simtea ca el este vinovat pentru ceea ce patise fratele sau. Vasuse cum se comporta cu el, cum ii interzicea sa faca anumite lucruri, insa nu vazuse niciodata cat de mult il iubea acesta. Vru sa-i mai dea inca un pumn, dar se opri cand auzi vocea dura a doctorului:
-Domnule, aici nu suntem intr-un ring de box! Suntem intr-un spital, asa ca va rog sa va comportati ca atare, altfel voi fi nevoit sa va dau afara di cladire.
Justin se intoarse cu fata spre barbatul care-i vorbise. El nu intelegea ca din vina acelui nenorocit, deoarece asa il considera el pe Ray, fratele lui se afla acum in starea asta. Trase aer in piept, apoi se aseza pe un scaun din fata biroului, incercand sa se calmeze. Dupa cateva zeci de secunde reusi, isi drese vocea si spuse pe un ton cat se poate de calm si de amabil:
-Domnule doctor asa vrea sa stiu in ce stare se afala pacientul Thony Layson? Am auzit ca este internat aici. Il privea intrebator pe doctor, in timp ce ochii ii scanteiau de durere.
-Intamplator chiar despre el vorbeam, raspunse doctorul putin iritat, domnul Defferson este si el ingrijorat pentru starea pacientului, continua barbatul privindu-i pe cei doi, care-si arunca priviri ucigatore unul altuia.
-Ingrijorat pe naiba! sopti Justin, asigurandu-se ca nu-l auzea nimeni.
Dactorul incepu, din nou sa spuna motivul pentru care baiatul se afla in starea asta. Dupa circa douazeci de minute de discutie, telefonul barbatului incepu sa sune. Se parea ca era nevoie urgenta de el intr-un salon din sectia de Terapie Intensiva, asda ca pleca, spunandu-le celor doi sa nu distruga biroul si sa-l astepte in liniste, deoarece mai avea sa le dea cateva indicati despre strea baiatului. Parasi incaperea, usa inchizandu-se in urma lui. Atmosfera era forate incaracta, Ray il privea razbunator pe Justin, pregatit in orice clipa sa-i de-a si el un pumn. Reusi cu greu sa se calmeze, dar trebuia sa afle cine este si ce legatura are cu Thony si putea face asta doar pe cale amiabila, nu cu scandal si batai.
-Cine mama naibii mai esti si tu? si ce vrei de la Thony? intreba acesta pe un ton dur.
-Nu am de ce sa-ti dau tie explicatii despre cine sunt si ce vreau! veni raspunsul la fel de dur al lui Justin. Cine te crezi ca sa ai vre-un drept asupra lui? continua pe acelasi ton.
-Cine ma cred? intreba si mai nervos vedeta. Ai gresit intrebarea! Nu trebuia sa ma intrebi cine ma cred, ci cine sunt. Asa suna mult mai bine si poate primeai si un raspuns!
-Bine, bine. Cine mama dr****ui esti? intreba acesta deja plictisit de impresiile vedtei.
-Pentru informatia ta proprie sunt iubitul lui Thony, asa ca ai face bine sa stai departe de el. Asta daca nu vrei sa dai de probleme. In privirea cantaretului se vedea cat de mult il iubeste pe baiat si de ce ar fi instare sa faca daca cineva s-ar fi apropiat de el.
Justin il privi atent. In mintea lui se faceau tot felul de legaturi si acum intelegea de ce Ray nu-l lasa in apropierea altor baieti. Nu se gandis e la asta. Nu isi cunostea nici-un pic fratele, dar dupa cateva minute in care se gandi ce ar fi mai bine sa faca, daca sa-i spuna sau nu vedetei ca el este defapt fratele lui Thony si nimic mai mult. Intr-un final hotara ca ar fi mai bine sa-i spuna, nu avea nici-un rost sa-l lase pe acesta cu o impresie gresita despre el, in fond se putea zice ca ii era cumnat.
-Eu...incepu acesta si facu o scurta pauza, apoi continua pe nerasuflate: sunt fratele lui Thony.
-Ha! Ha! incepu Ray sa rada sarcastic. Ce gluma buna! Thony nu are nici-un frate. Stiu sigur. Mi-ar fi spus, si mai ales daca ai fi tu acela.
-Nu glumesc! Raspunse acesta scurt. Dupa ce parintii nostri au murit in acel accident groaznic de masina, eu am plecat, am fugit, lasandu-l singur. Nu am fost in stare sa am grija de el, nu stiam ce as putea sa fac, eram mult prea speriat. Am sperat ca cineva il va gasi, il va duce acasa si va avea grija de el, asa cum nu am putut sa o fac eu. Ochii ii sunt din nou plini cu lacrimi, incercand sa evite privirea vedetei, dar nereusind, trezindu-se cu un pumn in fata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu