RPG ce are ca personaje:
Mi Nam: Lee Taemin
Jiro: Kim Hyun Joong
_____________________________________________
Jiro:Asta era una din acele nopti...sau mai bine zis dimineti, caci ceasul arata ora 4. Casca somnoros si-si arunca pentru a suta oara privirea frustrata pe scrisorile de amenintare care se aflau pe masuta moderna de sticla, care sigur costase mai mult decat salariul sau pe jumatate de an. Ofta ... Ce om normal l-ar trimite la ora asta sa investigheze niste scrisori de amenintare?Pardon ,normalitatea nu avea nici o legatura cu cei bogati si vestiti, greseala lui.Mai citi inca o data ultima scrisoare, care cica fusese gasita in urma cu 2 ore, cand sunetul unei masini care se apropia ii captase atentia,dupa care auzii niste pasii grabiti la intrare. Se incrunta asteptand intrusul,in timp ce mainile sale atinsera arma care o avea la brau. Cand tanarul intra,isi indrepta pistolul spre el,tintind capul, iar vocea ii deveni amenintatoare: "Cu cine am placerea de a discuta in dimineata asta?".
Mi Nam:Asa se intampla cand ajungi prea tarziu. De cateva luni incoace incepuse sa primeasca scrisori de amenintare, la inceput nu le bagase in seama, dar acum erau din ce in ce mai multe si mult prea directe. Incepuse sa primeasca si diferite obiecte cum ar fi trandafiri negrii sau haine sau cine stie ce poze insemnate, taiate, lucruri care intr-adevar il speriasera. Asta pana in urma cu doua zile, cand o masina era pe cale sa il loveasca. Nu a vrut sa bage in seama nici incidentul asta, vorbise doar cu parintii sai si atat. Stia ca daca ar face publica o asemenea stire, reputatia familiei sale si a afacerii ar fi pe clar compromisa. Intrase dupa patru dimineata, pentru ca fusese in unul dintre cluburile din suburbiile orasului. Era putin ametit si putin fumat, dar nu prea il interesa. Intra cuminte in apartament si se trezi cu un pistol la tampla, ramanand nemiscat. "Ce ... crezi ca faci? Ia porcaria aia de la capul meu!"
Jiro: Majoritatea persoanelor care s-ar trezi cu un pistol la tampla ar fi infricosate, nu furioase. Zambi in sinea sa. Poate nu era de mirare ca tanarul primea astfel de scrisori ... la un asemenea fel de a reactiona ... Pufni, pustii astia bogati si rasfatati. Asta ii mai lipsea lui, ca nu avea destule pe cap. Ordinele fusesera clare: afla cine ii trimite scrisorile, pazeste-l si nu-i spune ca esti de la politie. Ce tampenie! Il privi pe tanrul care inca astepta rabdator.Parul ciufulit,hainele sifonate,mirosul de alcool tutun...si inca ceva il facura sa ajunga la concluzia ca fusese intr-un club. Lasa pistolul jos, dar isi mentinuse privirea dura si tonul amenintator: "Asta e ora de venit acasa?Te astept de aseara,pustiule,ma gandeam ca te-ai pierdut undeva pe drum!"
Mi Nam: Se incrunta cand ii auzi glasul, cat tupeu pe un barbat ca el. Il privi scarbit, intorcandu-se cu spatele si dandu-si paltonul jos. Cum isi permitea unul ca el sa ii adreseze cuvintele astea? Lasa la vedere niste blugi negrii, sfasiati si o camasa alba inchisa prost la nasturi. Se duse la bar, punandu-si un pahar de whisky si se aseza comod pe fotoliu, urcandu-si picioarele pe masa. Sorbi din bautura, dand drumul la televizor si ignorandu-l pe barbat. Nu prea ii pasa de ce se intampla in jurul sau, nu prea ii pasase niciodata. "Deci ce cauti in casa mea? Nu primesc eu ordine de la un strain libidinos ca tine.", ii taie cuvintele, ferindu-si privirea de chipul sau. Libidinos nu era, ce-i drept. Era atragator, arata bine pentru o personalitate ca aia, dar de ce sa ii dea satisfactia si sa recunoasca?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu